Pentru că unele lucruri trebuie spuse, vă spun o poveste cu tâlc (cum îmi plac mie), despre cum se pierd alegerile:
În urmă cu ceva ani, am ajuns să colaborez cu organizația de București a unuia dintre noile partide, „dătătoare de speranță”. Ei voiau de la mine să le scriu o strategie de comunicare publică, iar eu voiam cu entuziasm să contribui la ridicarea lor.
De la prima întâlnire, petrecută la sediul lor central, am remarcat fix la intrarea în clădire un stingător de incendiu pus la mișto acolo, căci avea în butelie ditamai gaura. Era doar întors spre perete cu partea găurită.
Am dezbătut chestii înalte, sociologie, psihologia maselor și tot așa, până când am prins ocazia să le recomand înlocuirea stingătorului în cauză cu unul nou, argumentul meu fiind că nu poți pretinde public că vei face lucrurile altfel și, de fapt, să le faci la fel (ca ceilalți, rivalii politici). Plus că un partid nou trebuie să afișeze elemente de comunicare vizuală noi.
Recomandarea mea a fost preluată, cu promisiunea că se rezolvă. La a doua întâlnire, păcătosul de stingător era tot acolo și am realizat că nu va merge colaborarea cu partidul în cauză. A rămas acolo în următoarele șase luni, cât am mai bântuit eu pe la sediul organizației de București. În același interval de timp, conducerea organizației s-a schimbat de trei ori, ceea ce, evident, a făcut să fie dificilă comunicarea mea cu ei, ce să mai zic de comunicarea lor cu electoratul.
Oamenii au plecat, stingătorul de incendiu spart a rămas. Partidul în cauză a pierdut alegerile cu brio. Nu pot adăuga decât că stingătorul ăla m-a avertizat pe mine ca e inutil și că îi avertiza pe ei că sunt neserioși. Nu diavolul stă în detalii, ci eșecul previzibil.
IULIAN MAREȘ este jurnalist, absolvent de științe politice și, desigur, absolvent de „Carabella” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
