TABLETA DE MARȚI – Gabriel ENACHE – Anaklasis

Spațiul

   Există instituții care se lasă uneori pierdute, uitate, ascunse în pliuri ale memoriei care se deschid greu, există instituții care sunt vizibile dar lipsite de viață și de toate zgomotele specifice ei, dar sunt și unele care trăiesc și funcționează într-o renaștere permanentă, continuă și încărcată de toate simbolurile benefice ale acestei stări, ale acestei mereu vii și mișcătoare situații în care este menținută și susținută de cei din interiorul și dimprejurul ei. Casa Gravor Gabriel Popescu se află de ani buni în această situație a funcționării permanente, a trăirii continue, a locuirii, și a renașterii în și din spațiul care integrează, care nu amestecă stările și activitățile ei. Ce se întâmplă și are loc aici este în așa fel făcut și conceput ca totul să se desfășoare continuu, ca nimic să nu se așeze în limitele plictiselii, iar participanții să se bucure permanent de prezența în cadrul și de-a lungul desfășurării lor.

   Spațiul acestei expoziții permanente este prins în fiecare dintre mișcările culturale, sociale și de-a lungul fiecărei expuneri temporale sau tematice care au loc tot timpul în spațiul interior și în cel exterior al acestui loc, al acestei scene mereu disponibile să lase să fie interpretate diversele și multiplele lor activități. Totul este deschis în permanență la Casa Gravor Gabriel Popescu iar fiecare spațiu de aici se mișcă continuu împrejurul evenimentelor care au loc acolo, care se lasă văzute, cunoscute, vizitate și invită la implicare, la așezare, vedere, apropiere și cunoaștere. Nimic nu se exclude și nimic nu este exclus, toate sunt firești devenind necesare, proprii și propice oricărei posibile și ajutate împliniri. Toate sunt și devin acumulări, iar fiecare activitate se întreține corect în spațiile care le conține și care expunându-le le pune chiar în aceste situații bune ale (ex)punerii la dispoziția vederii, la acelea ale descoperirii și ale înțelegerii. Cuprinderea lor se transformă și devine gestul firesc al rezolvării unor căutări, sau ale acelor apropieri necesare întotdeauna integrării și asumări ale senzațiilor lor însoțitoare, senzații care completează firesc mai departe toate aceste (des)creșteri bune pentru observarea cu ajutorul acestui ochean întors desăvârșit de apropiere, de stările ei și de punerea în starturi vizibile a lor pe care o încurajează, pe care o ajută să se disloce și să se distingă.

   Casa Gravor Gabriel Popescu își trăiește și își consumă starea și vârsta de acumulare ce poate să își propună de acum facerea cât mai vizibilă a acestor creșteri, ale amplificărilor care fac vizibil acest corp care tinde să acapareze în țesuturile lui tot ce s-a putut apropia și tot ce s-a putut face cu aceste atașări pentru ca povestea instituției să ființeze și să meargă firesc cât de departe și cât de sus se poate. Toate acestea sunt mereu așezate într-un aici continuu, într-un prezent ce nu își schimbă și nu își lasă timpii să alunge permanența acestor prezențe. Urme sunt peste tot, în fiecare spațiu locuit, rătăciri de niciun fel, iar fiecare dintre aceste repere se lasă văzute și prinse ușor de cei dornici să le înțeleagă (în)semnele, înțelesurile, să le ducă cât mai departe interpretările. Programul și activitățile disponibile în viața de la Casa Gravor Gabriel Popescu sunt așezate firesc în completarea comunității din care face parte, din care nu se desprinde și cu care face corp comun, cu care se acoperă pentru ca descoperirea ei să fie bucurie desăvârșită, completă și complexă. Comunitatea este deschisă, istoriile ei se adaugă celorlalte care se atașează și cu care se completează ducându-și fiecare la un loc, dar și individual, numele cât de departe se poate în vremurile și în timpurile istoriei.

   Casa Gravor Gabriel Popescu își face cunoscut spațiul, spațiile, își face publică aceste încăperi ale desăvârșirii, ale reușitei tuturor traversărilor pe care timpurile i le-au impus, pe care a reușit să le aducă în acest prezent integral vii și disponibile să își ducă viața și activitățile cât de departe se poate, până unde i se poate îngădui de către urmele care nu lasă loc să se desfășoare uitării, ascunderii. Casa Gravor Gabriel Popescu s-a așezat discret dar sigur în afara oricăror limite și merge mai departe cu porțile mereu deschise, cu încăperile/spațiile disponibile să primească în interiorul lor alte și alte aspecte, evenimente și activități pe care vârstele le va putea ține vii și pe care le va îngădui. Totul merge și se desfășoară coerent, firesc și cu acea naturalețe care a fost găsită și adăugată atât de natural fiecărui pas făcut de cei care au făcut ca toate să se întâmple și să meargă așa. Suntem martorii și locuitorii unui spațiu foarte viu, foarte bine pus și așezat în structura acestei instituții și în viața comunității din care face parte și nu sunt semne că va fi altfel. Vieții lungi de până acum i se vor adăuga cu siguranță intensitățile celei care urmează și toate întâmplările ei benefice, necesare.