PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Osteneală și durere

   Unora le este îngăduit să ajungă la o vârstă înaintată și poate să fie o șansă sau o neșansă. Învățăm să citim vârstele oamenilor, fără a fi neapărat prea experimentați și, nu de puține ori, am prefera să vedem mai puțin. Am impresia că aș fi indiscretă dacă aș cerceta prea direct starea cuiva ajuns la tristul prag al bătrâneții. Pasul nesigur, mâinile tremurătoare, privirea temătoare, gândul la viitoarele neputințe și mai vizibile și crearea vârtejului dependenței de alții umbresc demnitatea celor ce nu-și mai controlează cu luciditate evidența anilor.

   Unora viața le-a lăsat câte un sprijin care să le dea o anumită liniște, gândul că încă e bine în felul timpului lor, pentru alții însă toate sunt îndepărtate: medicii, farmacia, magazinul, paharul cu apă, aragazul, treptele casei… Multe devin neclare, nesigure, periculoase și aducătoare de tristețe. Cei pe care familiile se bazau se înscriu acum într-o listă a grijilor permannte pentru alții, în cazul în care mai există acei alții cu disponibilitate pentru ei.

   Unii vârstnici evită să vorbească despre cei de la care așteaptă câte ceva ori se referă la ei ca la niște persoane foarte ocupate, de altfel niște oameni buni, bine intenționați, care nu au timp…  Astfel, se amână fără termen reparațiile casnice, programările la medici, curățenia acasă, clarificarea stării de fapt, conversațiile cu cei în vâsrstă, reparațiile morale, recunoștința, regretele, cerutul iertării, mulțumirile, timpul pentru a ține de urât cuiva.

   Refugiul celor ajunși la o vârstă târzie? Poate o rugăciune, o carte dragă, cercetarea unor fotografii importante cândva, la unii tăcerea, la alții nevoia presantă de auditoriu. Unii nu mai au pe cine să aștepte, alții nu au ce să mai aștepte, chiar dacă ar avea de la cine, mai există însă pentru unii și fericita situație a bătrânilor cărora li se așterne un pat confortabil, li se spune o vorbă bună sau li se aduce acel ceva necesar, la care alții nu pot spera. „Anii noștri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani; iar de vor fi în putere optezeci de ani și ce este mai mult decât aceștia, osteneală și durere…” (Psalmul 89)

Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…