EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

Ordinea cuvintelor

doamnei Gabriela Lungu

Să credem în puterea cuvintelor de a se găsi unul pe altul, de a se alătura unul altuia și de a forma împreună acele minunate forme de spunere care cresc înțelesuri, care conduc firesc pe drumul înțelegerilor și ale asimilărilor care anulează ascunderea și facilitează apropierile ce sunt uneori decisive.

Să credem în puterea cuvintelor de a veni și de se așeza cuminți dintr-o limbă în alta, în aceea în care cineva îndrăznește să le transporte, să le adopte de-a lungul acestei călătorii și să le dea numele nou până la găsirea celui care le face înțelese.

Să credem în jocul care face posibile mutările și plecările fără întoarcere și, totodată, să înțelegem transformările fiecărui cuvânt care a făcut acești pași. Normele invaziei conțin de fapt aspectele plăcute ale cuceririi, acele momente în care predarea cheilor se transformă în noul început al noilor vieți.

Să vedem cum neînțelesul devine firesc și cum termenii lui intangibili pot fi mai departe mângâiați de oricare privire dispusă să vadă până în adâncul unui cuvânt, până ce apele din adânc se învolburează, ajung la suprafață și devin calde și spun.

Să vedem luminile care dau aură unui cuvânt transportat dintr-o limbă în alta, să-i admirăm noile haine și noul mers, noul fel de a se arăta și de a fi înțeles. În aceste lumini care se văd odată cu noile forme și se lasă văzute se simt izvoarele ascunse din fiecare  sens ce își caută mereu și mereu înțelesul.

Caligrafia îmbracă fiecare literă în haine de gală și îi face fiecărui cuvânt un loc vizibil pe oricare scenă scrisă a lumii. Traducerea, aducerea unui cuvânt dintr-o limbă în aceea care poate să îl adopte, să îl accepte și să îl înțeleagă este tot un fel de înnobilare a lui, este o reverență completă făcută conștient de noul autor, de traducătorul lui, de noul părinte din noua lume în care cuvântul s-a așezat și de care urmează să fie înțeles și revendicat.

Traducerea presupune un lung exercițiu de ascultare, de stări care presupun ducerea la capăt a fiecărei audiții care promite înțelegerea și, mai apoi, explicarea fiecărei note care s-a lăsat auzită. Normele acestor mutații se schimbă, se modifică permanent și lasă norul creativității și al inventivității să plutească și să umbrească fiecare sens necesar. Însorirea este starea care aduce lumina ce face întregul să se vadă și să își arate înțelesul.

Traducerea presupune, dar și impune un fior continuu amplificat permanent și ținut la acel nivel care nu mai scade și nu se mai lasă cuprins de răceala care îi poate opri fiecare urcare.

Totul rămâne aici, în registrul acesta plăcut urcător. Este ordinea impusă de cuvinte și de bunele lor orânduiri în textul ce urmează a fi descifrat. Cuvântul acceptă adopția, iar cel care îl ia și îl duce mai departe în noua și marea familie este cel ce va rămâne pentru el răspunzător.

Acela este părintele care nu va obosi niciodată să rămână pe acest tărâm călător.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…