ortooxacell kiss2022.gif Flax

INTERVIU: Cine este Anca Stoenescu, jucătoarea de baschet de la Clubul Sportiv Municipal Târgoviște?

Material realizat de Ciobotaru Mirela, studentă la specializarea Jurnalism, anul I,

la Facultatea de Științe Politice, Litere și Comunicare, Univ. Valahia Târgoviște

Anca Stoenescu este cea mai titrată jucătoare de baschet feminin din Romania, în prezent ea activează la Clubul Sportiv Municipal Târgoviște și este piesa de bază a lotului târgoviștean, sportiva noastră are în palmares 12 titluri de campioană națională și este clasată prima în vârful ierarhiei. Anca este născută pe 1 ianuarie 1980 în Timișoara, până și data de naștere sugerează că este un număr unu. Primul său titlu a fost obținut la vârsta de 17 ani, alături de BC ICIM Arad. De atunci și până în prezent Anca muncește cu aceeași pasiune și determinare, fapt care a adus-o atăt pe Anca cât și echipa Romaniei de 3X3 la Olimpiada de la Tokyo 2020 , unde sportiva noastră vrea să cucerească aurul olimpic.

 Palmaresul Ancăi nu se oprește aici. Pe lângă tricourile echipelor românești pe care le-a îmbrăcat în țară,  a cucerit 2 titluri de Campioană a Ciprului și 3 Cupe ale Ciprului. Campioana noastră nu se oprește aici, ea muncește în fiecare zi astfel, o mare parte a timpului o petrece pe parchet, cu mingea în mână și în sala de forță, ceea ce o ajută să se mențină în formă. Astăzi aflăm ,,rețeta succesului” și cine este numărul 24 de pe parchet.

CM: Anca, ai peste 20 de ani de activitate în lumea bachetului, poți să ne spui cum ai reusit astfel de performață?

AS: Sunt practic două lucruri care ar trebui spuse aici. Un merit în această performanță a mea îl au antrenorii mei cu care am crescut de la juniori, care cumva au reușit sa mă facă sa iubesc ceea ce fac ca să pot merge mai departe.

Pentru că atunci când am început eu baschetul nu prea eram constientă atât de mult de ce urmează în viața unui sportiv. Doar cu ajutorul lor am ajuns să am aceste performanțe . După care, mai târziu, la nivel de seniori mi-am dat seama că, munca și în primul rând faptul că fac cu drag această muncă nu mi se mai pare atât de grea, si clar performanță nu poti să faci fără muncă. Dar de tine depinde dacă  faci cu plăcere sau nu .

CM: Ai câștigat numeroase titluri cu diverse echipe. Crezi că prezența ta în lotul acelor echipe a făcut în unele momente diferența?

AS: Consider că fiecare jucătoare își are rolul ei într-o echipă și la fel și eu am avut un rol al meu în câștigarea acestor titluri de campioană a României. Și cumva este important ca fiecare să își cunoască rolul într-o echipă.

CM: Dacă nu practicai baschetul, crezi că erai aceeași Anca de acum, din punct de vedere mental?

AS: Nu! Cu siguranță nu aș fi fost la fel pentru că în general sportul te dezvoltă atăt din punct de vedere psihic cât si din punct de vedere fizic și cumva un sportiv trebuie să reușească să le îmbine, aceste lucruri care duc într-adevăr la performanță. Dacă nu reușești într-unul dintre planuri este foarte greu să ajungi sportiv de performanță, dar consider că și un om normal care nu face sport de performanță ar trebui să încerce să aibe aceste două calități bine dezvoltate. Atât partea psihică, mentală cât și partea fizică ca să poată să reușească în viață cât mai ușor.

CM: Sportul de performanță ți-a creat vreun regret în viata personal?

AS: Nu, nicidecum! Dacă ar fi să aleg și în altă viață, aș alege la fel de încă de 100 de ori să fac tot asta.

CM: Care crezi că sunt avantajele și dezavantajele sportului în Romania?

AS: Într-adevar infrastructura în sportul românesc de performanță lasă de dorit însă în general când ești sportiv de performanță cam uiți de aceste lucuri și înveți să îți faci treaba cât mai bine, în funcție de orice condiții. Ca dovadă și această pandemie a încercat să ne supună unor teste. Nu mi-aș fi imaginat vreodată că se poate juca baschet într-un apartament, că poți să faci antrenamente de baschet într-un apartament. Nu știu dacă dezavantajele sunt o piedică pentru un sportiv care este bine pregătit psihic și fizic pentru că în general , noi ca sportivi suntem foarte supuși multor provocări, iar faptul că în Romania sunt lipsuri aceste lucruri cred că motivează orice sportiv de performanță. Ca dovadă avem campioni la diferite sporturi, de echipă sau individuale care încă ne fac mândrii peste granițe. Eu una mă mândresc cu acest lucru deși cand ajungem acolo campioni , uităm de toate dezavantajele acestea ale sistemului.

CM: Ai superstiții? Prima dată când intrii pe parchet calci cu piciorul drept sau nu ții cont de astfel de lucru?

AS: Nu, nu am superstiții. Consider că superstițiile sunt pentru oamenii slabi. Mi se pare mult mai important să mă gândesc la meci decât să mă gândesc cu ce picior intru sau tot felul de lucuri de genu.

CM: Care este rutina ta, înaintea unui meci?

AS: Rutina începe cumva dupa fiecare meci în care toata săptămâna mă pregătesc pentru urmatorul meci. După fiecare meci pierdut/câștigat te bucuri în seara respectivă, după care de luni este o nouă săptămână pe care o începi cu gândul la urmatorul meci și te pregătești.

CM: Bănuiesc că înaintea fiecarui sezon îți stabilești câte un obiectiv. La începutul acestui sezon ce ți-ai propus?

AS: Acest sezon am ales să rămân la C.S.M. Târgoviște deși am avut ocazia  să joc la echipele care se bat la titlu. Această alegere a fost facută 100% cu încredere și în primul rând cu inima, că se poate face performanță alături de jucătoare tinere, fără experiență. Este o provocare foarte mare pentru mine, am mai avut parte de asemenea provocări si întotdeauna am avut un rezultat pozitiv. Cu cât provocarea este mai mare cu atât bucuria reușitei este mai frumoasă. Deși nu este medalie de aur, doar faptul că reușești cu jucătoare tinere, fără experiență îți dă o satisfacție.

CM: Care a fost cea mai gravă accidentare și cum ai depășit-o?

AS: Am avut ruptură de ligament încrucișat cu ambele meniscuri rupte. În primul rând am încercat să am o gândire pozitivă, să nu mă gândesc la lucuri de genul ,, de ce mi s-a întâmplat mie? ,,. Am luat-o ca pe o accidentare ca oricare alta și știm foarte bine că genul acesta de accidentare ține un sportiv în afara terenului undeva între 9-12 luni. Am avut o ambiție foarte mare și niște oameni foarte bine pregătiți pe lângă mine care m-au ajutat așa cum au putut ei mai bine. Această accidentare nu am luat-o ca pe un ghinion, pur si simplu am luat-o ca pe un atuu care m-a educat în pregătirea mea fizică și în tot ce a urmat după accidentare.

CM: Anca, ai de gând să te retragi din activitate sau să continui? Dacă ar fi să te retragi din baschet, ce te-ai vedea făcând după încheierea activității sportive?

AS: Bineînțeles că la un moment dat în viața oricărui sportiv vine un moment când trebuie să agăți ghetele în cui, și bineînțeles că același lucru mi se va întâmpla și mie, însă îmi doresc să  rămân în lumea sportului și să pot ajuta la rândul meu tinerii care își doresc să facă performanță si nu numai, nu doar în baschet, de ce nu și în alte sporturi. Pentru mine este o bucurie să-i pot îndruma deoarece și eu mi-aș fi dorit să aibă cineva grijă de mine în felul acesta.

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media