Alpiniști târgovișteni pe vârful Dufourspitze

Stimabili iubitori de munte, natură și aventură, zilele trecute am încheiat un proiect alpin in zona Alpilor de la granița elvetiano-italiana, care a avut ca scop ascensiunea Varful Dufourspitze (4635m), cel mai înalt munte al Elvetiei si al doilea dupa Mont Blanc.

Împreună cu colegul Alexandru Dobra, am reusit ascensiunea pe ruta clasica, Creasta Vestica,  in aproximativ 7 ore, cu plecare la 3 dimineata de la Refugiul Monte Rosa (2788m)

Accesul in zona montană înaltă a masivului, se face cu plecare din statiunea Zermatt, folosind trenul cu cremaliera, care ne duce pana la Gornegrat (3100m). Ideal, pentru cei care vor sa urce Dufourspitze pe ruta elvetiana, ar fi sa coboare mai jos, la Riffelberg (2585m) si sa prinda de aici, poteca pe curba de nivel ce ne duce la jumatatea ghetarului Gorner. Ajunsi la baza ghetarului avem doua variante, prima, mai lunga si mai circulata, dar  cu mai putine urcari, ce traverseaza ghetarul, iar cea de a doua, prin vale, pe langa lacurile glaciare Ob dem. Optam pentru cea de a doua varianta, care este mai rapida, dar mai putin umblata si cu mai multe urcusuri.

Ajungem la Refugiul Monte Rosa, o cabana in toata regula cu absolut toate utilitatile necesare unei cabane montane. De pe terasa si sala de mese a acestuia, privelistea spre Matterhorn si varfurile din preajma, este superba. Ne odihnim, dupa lungul drum serpuind printre crevase si grohotisuri imense.

La 2.00 noaptea dam alarma, dar cat mai silentios posibil, iar la 3.00 pornim spre varf, in tandem cu un grup de francezi si unul de elvetieni. Primele pante sunt lejere, insa dupa ce aproximam jumatatea traseului, inclinarea incepe sa se accentueze. Sub prima panta, grupul de francezi, se retrage. Ajungem in sectorul mai tehnic al crestei unde se retrag si elvetienii, considerand ca este prea lunga si prea anevoiosa partea finala spre varf.

Creasta somitala a muntelui Dufourspitze, are trei portiuni mai delicate, prima care este mai scurta si nu foarte dificila, cea de a doua, o panta mai abrupta de aproximativ 200m, si partea finala spre varf, care este cea mai tehnica si  mai ascendenta. Ramasi singuri pe aceasta parte finala de creasta, nu ne grabim, fiindca avem suficient timp, insa ne displace faptul ca trebuie sa ne retragem tot pe aici. In jurul orei 10.00 ajungem pe varf. Poze si putine vorbe, stiind ce ne asteapta. Se asaza rapid si ceata, care creste si mai tare disconfortul. Usor, usor, reusim sa ajungem la pantele mai domoale si intr un final la refugiu. Nu zabovim prea mult si o luam la vale spre Zermatt.

Concluzia: un munte superb, un traseu de vis, insa foarte lung, cu diferenta de nivel prea mare.

Multumim Primariei Municipiului Târgoviște pentru sustinere!

Geo Badea,

organizator

 


Valeriana heidelbergcement


Gurmand + Raiman caleatargovetilor
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro