12 aprilie…
La mulţi ani faşti,
într-o bună zi de Paşti!
Baladă pentru Domnul Alexandru Ternovici
Ballade für Herr Alexander Ternovits
Ballada Ternovits Sándor Úrnak
În seara asta,-n care circul
îşi stinge una cîte una
luminile şi doar eu circul
cu-o pălărie-ntoarsă, luna,
făcând, dar fără tumbe, cheta,
căci ruginit-am ca tot ghiuju, –
îngăduiţi să-ntind mocheta,
pe care o să calce Buju.
Imperialul Alexandru
neprealovindu-se acustic
cu unul pe trei sferturi tandru,
pe, însă,-al patrulea caustic,
ba chiar cam slobod la o limbă
ce n-a vrut să deprindă sluju
slugarnic, – numele şi-l schimbă
într-o poreclă şoadă: Buju.
Celălalt nume: Ternovici,
rimând mai just cu seminţia-i
multiplă, – eu, Externovici
i-am zis, atunci când în Nemţia
plecase, şi Internovici,
când s-a întors, zvelt ca scoruju,
că i-ai fi spus Eternovici –
ca Don Pamfil, cândva, lui Buju.
Văzutu-l-am întâi în Dracul
uitat, de cehul Drda Jan,
de partea mea fi’nd, însă, tracul,
căci îi fusesem comesean
la birt; de-atunci, vreo patrujpatru
de riduri ne-au brăzdat răbuju, –
al lui, ca jucător de teatru,
al meu, ca drucăr al lui Buju.
Era-n opjdoi, la Meisterschaft,
la Ucu-n bloc, când, din odaie,
din cea cu meci, cu beri şi caft
verbal, dispare Buju-n baie,
iar când se-ntoarce, tras la fix,
ghiduşu care-şi luase duşu,
cică „Mai am păr pentru fix
trei duşuri…” Mai ţii minte, Buju?
Noroc că vă tunsese Reus
pentru Arturo al lui Brecht,
fincă regizoru-i un Deus,
ein Gott, actorul find sein Knecht, –
la care replicai prin Hector,
căruia-i invocai prompt struju
de cucuruz, – spiritus rector
fiindu-ţi ţie însuţi, Buju.
Uitând însă, acum, de Hector
(pentru că,-n sală, pot fi cenzori),
mai spun că nu-i un simplu vector
actorul, ci un nex de tensori…
Ce n-a văzut Parisu Franţii,
nici Budapesta, nici chiar Cluju,
văzut-am noi, – pe Vetter Franzi
din Josephin, creat de Buju.
*
În seara asta,-n care circul
îşi stinge una cîte una
luminile şi doar eu circul
cu-o pălărie-ntoarsă, luna, –
un claun îşi şterge cu o mână
târzie, de pe faţă ruju
şi fardul alb, ca să-i rămână
doar lacrima, – maestre Buju.
*
15 aprilie…
Cinci limerickuri paraskevidekatriophobe
Doamnei Ioana Pârvulescu
1) E-o vineri treişpe, când, la sobă
O damă trupeşă, de tobă,
Se arde,-n fine,-ncât devine
Paraskevidekatriophobă.
2) Să nu treci prin deşertul Gobi
În vineri treişpe, nici în Obi
Să nu înoţi, ne-ndeamnă toţi
Paraskevidekatriophobii.
3) Nu contenesc să caute probe
Că vineri treişpe e o cobe,
Prin cărţi oculte, doamne culte
Paraskevidekatriophobe.
4) Cei ce se tem ca de microbi
De teste, deşi nu-s neghiobi,
În treişpe vineri, sunt, de tineri,
Paraskevidekatriophobi.
5) Paraskevidekatriophobii
N-acceptă,-n niciun chip, că-s robii
Unui eres fără-nţeles,
Pe care-l dau drept doar un hobby.
*
19 aprilie…
Plăcerile celor șterse
plăcerile spălării
sau de scris pe nisip
sau pe trotuarul gri
le plaisir du palimpseste
volupté de nonșaloir
pentru tot ce rămâne după noi
Când vine seara
Facebook
WhatsApp
TikTok
