Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei”
Într-un capitol al vieții scriu despre nuri, despre acel sex appeal al celor predestinați să iubească
E lumină pe calea mea, iubirea îmi dăruiește fericire, liniște sufletească, un țel pe care-l parcurg cu bucurie. Adeseori am senzația că visez la ceea ce mi se întâmplă, deschid ochii mari și mă privesc în oglinda sufletului, văd că sunt norocosul clipei și-i mulțumesc Divinității.
– Oare merit ce primesc de la viață?
– Răspunsul e pe buzele femeii cu ochii de foc!
Pe îndelete derulez secvență cu secvență din filmul sorții și-mi înțeleg rostul, îmi văd rolul în lumea cuvântului. Mă regăsesc în tot ceea ce rescriu, e însăși existența mea, defilarea pe podiumul câștigător al celui născut să iubească! Îmi strig iubirea, sărbătoresc fericirea în tot ce sunt alături de sortita pasului de lângă pas. Surâd la gândul că tabloul trupurilor are rama din lacrimi de bucurie, că ușa iubirii e din trandafiri galbeni, cheia fiind dintr-o splendidă frezie albastră. Ce buchet magic poate fi sculptat pe coapsa metaforei destinului…! Acum plutesc într-un vals al recunoștinței, este pentru Ea, pentru senzualitatea Ei, pentru știința de a fi femeie, de se dărui aceluia care o iubește și o apreciază în toată splendoarea ei.
– Cum să nu respecți darul divin?
– Ar fi ca și când nu te-ai respecta pe tine însuși.
Rememorez clipe, rescriu trăiri, le adun și le pun într-o ordine a firescului, e trăire în stare pură, e o logică a sinelui atunci când există iubirea, când pasiunea are esența în puritatea ființelor care se dăruiesc total. Atunci când iubirea este la ea acasă, atracția este nemărginită și, cum este firesc, spectacolul trupurilor este neregizat, e cel mai aplaudat spectacol al inimilor din logodna sufletelor pereche. Nu sunt un spectator al jocului nebun, Eu sunt Tu, un întreg din elegie, opera de artă a destinului luminat de flacăra divină!
– Ce pot face în post de liniște?
– Să mulțumesc Celui de Sus pentru iertare și pentru grija Sa.
Închid ochii și desenez chenarul iubirii pentru femeia care-mi dăruiește fiecare răsărit al zilei, zâmbetul ei misterios are puterea de a mă face să înțeleg locul și spațiul în care ne găsim în astă lume. Ce dragă-mi este…! O iubesc dumnezeiește și o pictez în ideile mele, într-un ideal al filelor dintr-o poveste a Eului meu cu Eul ei. Ieri i-am privit trupul, i l-am creionat într-o stâncă, l-am mângâiat cu penelul minții, sărutându-l cu foc, o ardere profundă ce nu poate fi stinsă de vreme și de vremuri. Sânii florilor de stâncă mi-au oferit culorile cu care voi picta tabloul dragostei ne(văzute). Trăiesc prin cromatica pasiunii de a fi bărbatul unei singure femei, de a răsplăti fidelitatea și puritatea Ei, a celei pe care o definesc, perla coroanei, regina nopții, floare de nufăr sau floare de colț. Ea este floarea mea, a timpului meu ireversibil, a Eului care trăiește iubind, care iubește trăind. Eu sunt un sens, sensul adevărat, al vieții unice, al timpului fugar care-i mereu înaintea mea, Eu, întotdeauna în urma lui, un alergător de cursă lungă, un câștigător al luminii din umbră. Îmi e dragă viața, jocul ei este corect, arbitru sunt însăși Eu, o decizie, un alt și alt eseu. Femeia iubită face parte din fiecare eseu, Ea este esența, culoarea, penelul, Eu sunt pictorul, un același timp cu al Ei, o aceeași vrere, un Tu egal cu Eu. Curios din fire mă întreb uneori dacă merit atâta iubire.
– Ce puteți spune, voi iubitori ai cuvântului, iubitori de lume?
– Răspunsul vostru răzbate dincolo de sine.
Încet, încet deschid ochii și văd o hartă a sinelui, undeva într-un punct zăresc liniștea metaforei, e fericită pentru porția de libertate, pentru timpul trăit în ritmul inimii, pentru tot ceea ce are de la Dumnezeu, de la Sfânta Divinitate. Alături de cuvânt își sărbătorește fiecare revedere în pași de dans, e acea detașare de Eul cotidian, de acel ceva după care tânjești în fiecare clipă. Ce frumoasă-i iubirea dacă știi să o iubești…!
Vali NIȚU este jurnalist, poet, eseist și redactor-șef al revistei Impact…
Facebook
WhatsApp
TikTok
