Păi, da, așa am zis acum câteva zile, chiar aici, la Gazeta Dâmboviței: bă!
I-am tras de poalele hainelor de gală, cum m-am priceput și eu, pe dregătorii cu straie alese de azi. Târgul meu obosit părea luat cu asalt de sute de oameni, pe platoul Casei Sindicatelor, cea mohorâtă, fără încălzire, cu scaune jupuite și miros de mucegai. Oameni la grămadă se „treceau” într-un caiet meschin, pentru proba teoretică a examenului de conducere auto. Ce subtilități lingvistice, prieteni…
Câteva zile mai la vale, altă grămadă mascată sau nu se bulucea la eliberarea de acte auto, iar bietul meu vecin, despre care v-am povestit săptămâna trecută, se pregătea să leșine un pic, după trei ore de așteptare, gata să decoleze într-o lume mai bună.
Am scris despre mizeria guvernată cu ifose de înțelepciune, nici nu știu cum să vă spun, cu indignare, cu silă, cu resemnare… La vreo două ore după „apariția” textului meu, am primit un mesaj iritat de caniculă, al unui important lider de la putere, cu aspirații înalte în septembrie electoral care se apropie. Citez: „Profesore, ar trebui să te informezi corect, activitatea de la serviciul de înmatriculări depinde de autoritățile locale…”
Nu am avut altă soluție de adresare, îmi cer scuze… „Șefule, am zis, clădirea aia jupuită, care arată ca o salbă jegoasă de măsele cariate, cu pereții părăsiți de gresia comunistă, așa, de vreo 25 de ani, deci, serviciile aglomerate care zac acolo sunt conduse de Instituția prefectului și de Ministerul de interne… Scrie și pe firmă, dacă nu ești în mașina luxoasă, poți să vezi… Anonimul prefect al județului nostru, l-am mai întrebat pe indignatul lider, nu e pus de voi? Nu e de-al vostru?” Nu mi-a mai răspuns nimic și m-a șters din lista cu prietenii Măriei Sale… Să fie primit!
Și, tot așa, trebuie să fiu bine înțeles, nu înseamnă că marii conducători pesediști, din anii trecuți, erau mai gospodari, toți o apă și un pământ, vai de noi! Se și vede în aceste zile cum cârdășia constituțională și parlamentară, îmbibată cu glasul metalic al avocatului zis al poporului ne-a dus spre sute și sute de noi cazuri grave, tot așa precum cele din povestea de mai sus.
Scriu de mulți ani aici, la Gazeta Dâmboviței, i-am adus lângă mine și pe câțiva dintre prietenii mei (cei mai mulți mi-au fost elevi). Ne-am întrebat, adesea, dacă are rost să mai apăsăm literele astea obosite, în fiecare zi. Da, am semnalele dumneavoastră că ne citiți, iar liderii vremelnici ai județului, de dreapta sau de stânga sau de care vor mai fi fost și vor mai fi ei, care iritați, care indignați sau furioși ne trimit, uneori, mesaje… vitriolate.
Mă gândesc, în săptămânile viitoare, să vă scriu și despre câțiva dintre oamenii politici ai județului nostru. Într-un fel, am și o datorie morală să o fac, pentru că mulți dintre ei mi-au fost elevi. Știu cum să-mi numesc… serialul: Ghid electoral!