TABLETA de DUMINICĂ: Costinel STĂNILĂ – Rațiuni, interese, aroganțe, soluții…

Într-un articol precedent autorul spunea ca “Rațiunea a fost și este considerată până astăzi a fi cea care dez-văluie, clarifică și explică mecanismele obscure și de neînțeles. Rațiunea și raționalitatea sunt valorile supreme ale societăților contemporane”. Cât romantism și câtă naivitate! Și mai ales cât idealism și spirit tânăr într-un intelectual ajuns la maturitate! Căci numai un spirit idealist tânăr mai poate vedea și crede așa ceva, în ciuda evidențelor înconjurătoare. Da, acestea au fost semnificațiile primordiale ale rațiunii și raționalității și se mai păstrează în stare pură doar în conștiinele imaculate ale unor individualități izolate, “rupte de realitate”, căci numai așa te mai poti păstra pur. Rațiunea și rationalitatea mai sunt valori supreme doar în cazul cercetătorilor, savanților – cei cărora le sunt recunoscute valorile în aceste vremuri tulburi. Rațional ar fi ca aceștia să fie baza evoluției societății, elitele să fie motoarele evoluționiste.

Dar nu, rațiunea a fost redusă generalmente la nivel de interes, acesta dictând și explicând, în fapt, la nivel de societate, acele “mecanisme obscure și de neînțeles” – semantica fiind alta, în acest caz, față de cea prezentată mai sus. Evident, cum ar fi de înțeles, rațional, un interes personal sau de grup? Interesul generează false explicații pe care publicul să le fals-înțeleagă rațional și să le accepte ca fiind raționale, în timp ce raționalitatea este “educată” încă din fragedă pruncie. Dacă îi arăți unui copil – de mic – o sferă și îi spui că este un cub, el va crește cu convingerea că sfera are forma unui cub.

Un exemplu de distincție a rațiunii între un spirit mărunt și un spirit înalt: un profesor vine la ore, se așază rece la catedră, deschide manualul și începe să dicteze copiilor lecția anunțându-i că trebuie să o învețe pentru că săptămâna viitoare urmează un extemporal. Un alt profesor vine la ore, se așază în mijlocul copiilor, le povestește sau le demonstrează aplicativ lectia, în funcție de disciplină, îi implică pe copii și îi îndeamnă să judece și să gândească independent. În primul caz se predă “rațiunea de săptămâna viitoare” – o notă bună, o iluzie pe termen scurt, în timp ce al doilea caz predă rațiunea. Rațiunea ca logică interdependentă, cauzală. Că acea rațiune, pasiune, se numeste istorie, matematică, fizică, filosofie… contează mai puțin. Importantă este rațiunea – rațiunea pură, fundamentală, prin care copilul – și nu numai – este învățat, invitat să deslușească interdependența cauză – efect. Că elevul va fi atras sau nu de domeniu contează mai puțin, căci este în afara sferei și puterii de influență a profesorului. Important este ca elevului să i se insufle – prin puterea exemplului – dorința și pasiunea de a descoperi ceea ce-l interesează și-l stârnește.

Rațiunea ca interes – sau mai degrabă lipsa rațiunii – ne transformă gândirea și percepția. În felul acesta ajungem să ne dăm o importanță mai mare decât cea cuvenită raportându-ne la mediul înconjurator, având impresia ca totul se învârte în jurul nostru, pe de o parte personal, ca om între oameni, iar pe de altă parte global, ca specie între specii. Ajungem la aroganța că specia umană ar fi superioară oricăror alte ființe pământene. Totuși, în ciuda acestei “credințe”, s-a observat că acolo unde omul lipsește, natura înflorește – oare ce se poate deduce de aici? Suntem într-o goană nebună după mai mult și mai mult deși simțim din ce în ce mai puțin.

Așteptăm providențial soluții. De la Cel de Sus, de la centru… dar de fapt soluțiile sunt la noi, la fiecare dintre noi. Zilele acestea am asistat și asist cu admirație la un “miracol”: un tânăr – un copil după unii – reușește o coagulare, o strângere de fonduri într-un scop nobil: asigurarea de materiale medicale pentru un spital. Fondurile strânse au depășit așteptările și se pare că ajutoarele vor continua să vină. Alte asemenea inițiative individuale, private, au dus deja la construcția unui spital, sau a unei tabere magice pentru copii… Ce rezultă de aici? Că (mai) există Oameni! Când s-a întâmplat asta? Când s-au aflat în nevoie! Am mai spus asta și cu alte ocazii: sărăcia și nevoia/necesitatea este cel mai bun coagulant al omului.

Autosuficiența duce la răcire, distanțare între oameni. În situații de criză ne dăm seama că fiecare din noi poate fi la fel de important ca cel de lângă el și fiecare încercăm să ne aducem contribuția – indiferent de educația primită în școală: avem aceeași nevoie de un medic care să ne recomande medicamente când avem nevoie, de un șofer care să ne transporte cu ambulanța sau să ne livreze diverse produse, sau femeia de serviciu care să ne asigure curățenia, de un instalator care să ne repare țeava spartă, de electricianul care să ne re-pornească electricitatea, de țăranul care să ne producă alimentele, de profesorii care să ne educe copiii – chiar și la distanță. Și să nu uităm cercetătorii, pe cei care lucrează în laboratoare, care nu sunt la vedere dar fără de care cei din față nu și-ar putea face treaba…

Toți suntem egali și ar trebui să ne aducem aminte de asta, chiar dacă unii avem impresia că suntem “mai egali” decât alții… Cred că trebuie să readucem rațiunea la statutul ei de drept, să renunțăm la interesele și aroganțele mărunte și să găsim, împreună, soluțiile echitabile pentru toți.

…cât romantism și câtă naivitate, nu-i așa?


Regata Valeriana

Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro