TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU – Vălul raționalității

 

     De obicei vorbim despre „vălul Naturii” pentru a desemna ascunderea (physis kripthestai philei = naturii îi place să se ascundă). Rațiunea a fost și este considerată până astăzi a fi cea care dez-văluie, clarifică și explică mecanismele obscure și de neînțeles. Rațiunea și raționalitatea sunt valorile supreme ale societăților contemporane. De la iluminism încoace, această facultate s-a absolutizat. Rațiunea l-a înlocuit până și pe Dumnezeu – ateii spun adesea că ei cred (sic!) doar în rațiune și dovezile ei. Însă, putem fi orbiți de prea multă raționalitate? Argumentele și demonstrațiile solide pot conduce la o orbire prin „suprasaturare” rațională? Cunoaștem un fenomen asemănător care are în centru noțiunea de „informație”. Internetul a generat un val de „prostire” a umanității prin cantitatea enormă de informații care, după un anumit prag de posibilitate de procesare de mintea umană, informația rămâne indiferentă. Mai mult, mintea începe să „refuze” noi informații, considerându-le neinteresante, slăbind motivația de a învăța, de a se informa etc. S-ar putea ca acest proces să treacă și în ograda raționalității, adică a facultății care procesează informațiile, punându-le în argumente și demonstrații conform unor reguli logice. Există un asemenea prag și în cazul raționalității. Mintea va căuta o „soluționare”, retrăgându-se pe iraționalul atât de condamnat de societatea tehnologizată. Totul este relativ în această lume, mai puțin convingerile rațiunii. Când se arată că 1+1=2, nimic nu mai poate răsturna această convingere! Iar rațiunea, acolo unde se bagă, încearcă să reducă sau să interpreteze în schema lui 1+1. A pune la îndoială acest lucru stârnește zâmbete ironice. Există vreo hibă a rațiunii? Desigur, s-ar grăbi să răspundă epistemologii și gnoseologii de meserie; dar hibele rațiunii nu sunt ale rațiunii în mod direct. Sensibilitatea, afectele, iraționalul sunt sursele piedicilor rațiunii. Rațiunea este pură, sau ar putea să rămână pură dacă nu ar mai fi tot timpul deranjată de dorințe, înclinații, afecte. Degeaba a arătat Kant că rațiunea are și ea limitele sale. Noi nu le vedem. Astăzi rațiunea trebuie extinsă la tot și toate. Dar există și alte logici, non-intelective și non-raționale. Logica speculativă, cea care face posibilă înțelegerea de tip teologic este o altă logică, care depășește cu mult pe cea rațională. Fenomenele/problemele sociale la care asistăm astăzi, „încarantinizați” fiind, nu caută decât explicații de tip rațional. Dar obiectul scapă aproape complet cuceririlor raționale. Necunoscutul este văzut, din păcate, ca un fel de teren care urmează să fie luminat de rațiune. Oare? Blaga arată foarte frumos că acest necunoscut are o logică a sa, care se transformă definitiv sub perspectiva rațională. Necunoscutul nu mai e necunoscut, ci raționalizat, deci făcut posibil cunoscut. Ne imaginăm acest necunoscut ca fiind un fel de hartă pe care o cucerim zilnic. Dar s-ar putea ca acest lucru să nu fie tocmai supus acestei ficțiuni. Iar ceea ce se dă rațiunii să macine nu este măcinabil rațional întotdeauna. Contradicția și opoziția sunt de ocolit pentru rațiune. Dar contradicția și opozițiile fac parte din esența/faptele evidente ale limbajului și ale naturii. Ele pot coexista și pot fi valabile în același timp și sub același aspect. Iar aceste fapte dărâmă definitiv edificiul rațional, care nu poate funcționa decât dacă are la bază principiul identității, al non-contradicției și al terțiului exclus. „A” este identic cu sine, nu poate să fie și să nu fie în același timp; nu poate să fie și A și B în același timp etc. Ei bine, dar nu mereu stau astfel lucrurile. Nu trebuie să mergem până în mecanica cuantică pentru a vedea limitele acestei logici. Există situații de viață care ne conduc în același punct. De aici apare problema: oare evidențele rațiunii nu cumva sunt văluri care ascund alte fenomene mult mai profunde?  

    Trăim astăzi un val abundent de teorii mai mult sau mai puțin justificate rațional cu privire la evenimentele pe care le trăim. Viața ne este dată peste cap de „un ceva” invizibil. Președintele Franței folosește termenul de „război”: un război cu un dușman invizibil! Rațiunea nu poate să se împace cu așa ceva! Medicina oferă satisfacție acestor întrebări cu privire la acest război cu agentul invizibil – război care este imposibil de câștigat dacă este cu adevărat invizibil și… necunoscut! Soluții există, desigur, dar nu le cunoaștem și acest lucru ne duce la disperare! Situația este gravă, desigur! Iar acest virus, invizibil, poate să oprească o planetă întreaga din activitatea sa. Aceste niveluri la care poate acționa, pe fondul bulgărelui de zăpadă, implică tot felul de alte forțe și fenomene. Un virus, o buturugă ce nu este nici măcar mică, ci de-a dreptul invizibilă, este în stare să blocheze enorma mașinărie economică, politică, socială. Iar el stârnește o imensă spaimă în fața acestui necunoscut. Este normal și foarte normal ca omenirea să răspundă prin tot felul de „soluții alarmiste”, „teorii conspiraționiste”. Cei mai mari cercetători ai teoriilor conspiraționiste, dintre ei amintindu-l aici doar pe Pierre-André Taguieff (L’imaginaire du complot mondial, La Force du préjugé), arată că în mod constitutiv avem această tendință în momentul în care ne aflăm într-o situație de incertitudine. Și să nu uităm că cei mai mari complotiști ai lumii sunt… politicienii (nu uitați „flacăra violet”, „statul paralel” – care are legătură cu deep state, noțiune apărută inițial în Turcia, apoi exploatată la maximum de SUA – sau de „arta” manipulării și a escamotării comuniste; întregul Război rece stă de fapt pe o spaimă reciprocă alimentată de imaginarul complotist). Toate acestea se bazează pe…. argumentul rațional! Chiar cât mai rațional! De la extratereștri până la complotul mondial, toate seduc cu ajutorul logicii raționale. De aici decurg și cele mai mari dificultăți, căci uneori poți elimina o astfel de teorie ca fiind ficționalistă, dar elementele pe care ea le conține pot fi cât se poate de reale. De fapt, ceea ce spun teoreticienii care studiază imaginarul social, arată că frânturi de adevăr sunt folosite pentru a crea o schemă-colaj cât mai seducător din punct de vedere rațional. Esența o constituie acest imaginar care are două tăișuri. Apocalipsa pe care o vedem ca instaurată zilele acestea își caută semnele sale, pe care din plin le putem găsi. S-ar părea că planeta a devenit un imens hipodrom al cailor apocaliptici (cum spune academicianul Alexandru Surdu). Nu putem să spunem că răul nu există în lume. Din contră, că parcă un rău și mai mare ne paște de fiecare dată. Cum spunem că am scăpat de un astfel de rău, altul ne sufocă și mai mult. Acea alegere politică a „răului cel mai mic” nu este deloc al unei alegeri raționale. Și, în plus, este și eronat interpretat. Răul cel mai mic nu se alege aici și acum, ci răul cel mai mic se dovedește în timp. De obicei un rău care a trecut pare mai mic decât cel care va veni; nu avem cum să alegem unul mai mic, căci nu îl putem compara decât cu ceva tot existent, iar ăsta se află înapoi, în timp, nu în posibilitatea viitorului. Spune Alexandru Surdu: „Istoria omenirii, la drept vorbind, n-a fost și nici nu este altceva decât un fel de hipodrom pentru întrecerea celor patru cavaleri (ai Apocalipsei), dintre care se întâmplă ca unul sau altul s-o ia înainte sau să rămână-n urmă, în rest, perioadele sunt dinaintea „curselor” (războaie, revoluții, cutremure etc.), din timpul acestora sau de după ele. Pauzele sunt scurte și relative, cum se zice. Nu trebuie să fii îngrijorat că vei pierde ocazia, căci oricând vei găsi un „hipodrom” deschis, aici sau în altă parte, astăzi sau mâine.” (Simularea Apocalipsei, în La porțile împărăției). Așa că, bucurați-vă și vă veseliți că trăim aceste vremuri – pe care unii le-au așteptat toată viața – iar dacă nu sunt destul de intense de trăit, imaginați altele care vor fi puse în practică, dând frâu liber imaginației și rațiunii la a complota alături de un cavaler al Apocalipsei.

Mult succes!   


Regata Valeriana

Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro