TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – Pădurea spânzuraților

„Un popor care nu îşi cunoaşte istoria

 este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii.”

Nicolae Iorga

Dacă a devenit „curat constituțională” Legea Trianonului, fără să vreau mi-am amintit cu nostalgie de orele de limba română din liceu și de cum ni l-a prezentat domnul profesor Florin Făgărășeanu pe Liviu Rebreanu.

De ce îmi amintesc așa clar?

Pentru că a început predarea într-o zi în care aveam prima oră limba română și unul dintre colegi a întârziat câteva minute. Domnul profesor l-a primit la oră, dar în scurt timp Radu – căci acesta este numele lui – a ridicat „două degete” și a cerut să iasă din clasă. Domnul profesor l-a întrebat de ce vrea să iasă, iar el a răspuns inocent: „mi-am uitat mapa în tutungerie”. Era ceva să fumezi pe vremurile acelea mai disciplinate!

Pădurea spânzuraților este un roman de război și de analiză psihologică scris de Liviu Rebreanu. A fost publicat în 1922 la Editura Cartea Românească. Romanul reia tema unei nuvele anterioare ce poartă titlul „Catastrofa”. Evenimentele sunt inspirate din tragedia reală a fratelui scriitorului, sublocotenentul Emil Rebreanu, ce fusese condamnat la moarte și executat în mai 1917, prin spânzurare, la Ghimeș, pentru încercarea de a traversa frontul în scopul de a se alătura Armatei Române.

Pentru astăzi, am deschis caietul (de limba română din liceu) și am să vă redau din el. Acțiunea romanului se petrece în timpul Primului Război Mondial. Romanul prezintă dilema morală a lui Apostol Bologa, un tânăr ofițer român din Armata Austro-Ungară, ce este trimis să lupte pe Frontul Românesc împotriva conaționalilor săi. Personaj înclinat spre meditații filosofice și predispus la crize mistice, el suferă o dramă sufletească cauzată de conflictul între datoria sa de ofițer și sentimentul de apartenență la națiunea română. Asistarea la execuția ofițerului ceh Svoboda (nume simbolic, ce înseamnă „libertate” în limba cehă) îl face să înțeleagă nedreptatea războiului și să-și ridice probleme de conștiință, care vor duce la un final tragic.

Numele de „Apostol” am găsit eu că nu este întâmplător, ci este adaptat contextului. Fratele autorului, personaj de tragedie, devine un apostol al neamului românesc, prin creația lui Rebreanu. Romanul a obținut „Marele premiu al romanului” acordat în 1924 de Societatea Scriitorilor Români și a fost tradus în peste douăzeci de limbi străine.

Am să menționez câteva chestiuni legate de traducerea și traducătorul în limba niponă, Haruya Sumiya. Acesta a avut o pasiune aparte pentru Rebreanu și pentru Mircea Eliade. Această pasiune a căpătat-o în anii în care fost doctorand la Facultatea de Litere a Universității din București, având-o ca îndrumătoare de doctorat pe prof. dr. Zoe Dumitrescu-Bușulenga[1]. Am insistat un pic pe această traducere pentru că a fost publicată la Editura Kōbunsha din Tokyo în 1997, la 75 de ani de la apariția romanului în România.

Romanul a stat și la baza unui film omonim, regizat de Liviu Ciulei, după un scenariu scris de Titus Popovici, care a avut premiera la 16 martie 1965. Ecranizarea cinematografică a obținut Premiul pentru regie la Festivalul Internațional de Film de la Cannes (1965). Filmul a fost realizat pe o peliculă alb/negru (4531 de metri), în format cinemascop. Multe dintre filmări   s-au realizat în castelul Bánffy de la Bonțida, unde a fost amenajat sediul comandamentului diviziei. În acea perioadă, într-o latură încă funcțională a castelului, era instalată încă din anii 1950 Cooperativa Agricolă de Producție („C.A.P.”) Bonțida. Naționalizarea și lipsa oricărei întrețineri a clădirilor și parcului au dus la degradarea gravă a castelului.

Rolurile principale au fost interpretate de actorii Victor Rebengiuc (Apostol Bologa), Liviu Ciulei (Ottokar Klapka), Ștefan Ciobotărașu (Petre), György Kovács (generalul conte von Karg), Anna Széles (Ilona), Gina Patrichi (Roza Jánosi, soție de colonel și amanta lui Varga), András Csiky (Sándor Varga) și Emmerich Schäffer (Johann Maria Müller), în alte roluri apărând Costache Antoniu (preotul militar), Emil Botta (Cervenco), László Kiss (Vidor), Nicolae Tomazoglu (medicul polonez), Constantin Brezeanu (procurorul militar), Ion Caramitru (fiul lui Petre), George Aurelian (Domșa), Mihai Mereuță (caporalul), Gheorghe Cozorici (locotenentul român, prizonier), Mariana Mihuț (Marta Domșa), Toma Caragiu (un căpitan), Nae Roman (colonelul), Valeriu Arnăutu (slt. Jan Svoboda), Ferenc Bencze (plutonierul), Alexandra Polizu (Rodovica) și Angela Moldovan (doamna Sofica Domșa).

Personalitatea regizorului Liviu Ciulei este pregnantă în peliculă. Chiar dacă elimină din evoluția spirituală a lui Apostol Bologa orice influență religioasă, pentru că așa erau vremurile, Ciulei reușește cu talent să redea frământarea interioară a personajului până ce acesta capătă accente dostoievskiene. Un regizor complex, o personalitate deosebită, regizor și arhitect, Liviu Ciulei a avut un cuvânt mare de spus în cinematografia și în teatrul din România. A avut o viață agitată – am găsit că în perioada regimului comunist, Liviu Ciulei a fost urmărit și denunțat la Securitate de către Ion Besoiu și a avut reclamații făcute de către Radu Beligan la aceeași instituție.

A părăsit România în anul 1980 și a lucrat în multe țări din Europa, precum și în Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. A fost director artistic al teatrului Tyrone Guthrie din Minneapolis, Minnesota (Statele Unite), iar din 1986, profesor de teatru la Columbia University și New York University, în New York City. S-a întors în țară după 1989, regizând o serie de piese celebre. A fost numit Director de Onoare al Teatrului Bulandra.

Pentru a scrie tableta de astăzi m-am documentat din „Cartea și filmul” a lui Călin Stănculescu, „Filmul surd în România mută” a lui Cristian Tudor Popescu și „Dicționarul universal de filme” de Tudor Caranfil.

Vă recomand să vedeți filmul, dar mai ales să citiți cartea! Să nu uităm cine suntem ca popor, să nu uităm cum a ajuns România Mare!

În loc de post scriptum am să vă scriu că sunt un conservator și sunt un susținător al studiului autorilor români în școală. Englezii și americanii studiază pe William Shakespeare, italienii studiază pe Dante Alighieri, francezii pe Voltaire și nemții îl studiază pe Goethe.

MARIUS  MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… Carabella târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…

 

 

[1] George Muntean, „Sumiya Haruya – 25 de ani de activitate”, în România literară, anul XXXVI, nr. 30, 30 iulie – 5 august 2003.

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro