PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Amintiri

Irepetabile și de neuitat sunt trăirile mele legate de un sat de la interferența Muntenia-Moldova, satul bunicilor mei dinspre tată. Uneori amintirile mele se transpun în vise legate de acele locuri, de oamenii din viața mea, de cei de acolo. Viața mea a fost influențată de lumea de acolo, de modul de trai așa cum era acum vreo 50 de ani. Comuna Jideni (Podgoria), satul Oratia, un spațiu unde dealurile și câmpia se îmbrățișează și dau celor ce locuiesc acolo o viață plină de aromele anotimpurilor, cu aerul blând colindat de un vânt duios în timpul verii și care aduce de departe un zvon vibrând de bucuria roadelor pământului, e locul unor dragi amintiri.

Copil fiind, intram repede în ritmul gospodăriei bunicilor și îmi plăcea să fiu parte din ceea ce se petrecea. Îmi doream să fiu acceptată de comunitate, aveam pentru bunici mult respect, îi iubeam, mă interesa viața lor. Bunicul, om în vârstă, încă în putere, trăia viața cu bucurie, era evlavios și postitor. Își folosea energia să-și lucreze via de lângă casă, purta de grijă celor două vaci (mai târziu, una…), aducea apă cu căruța într-o putină și strângea snopi de mohor, hrana pentru iarnă a animalelor. Treburi neînsemnate, pentru unii, importante însă pentru gospodăria bătrânului țăran care făcea toate muncile grele… Bunicul meu mergea cu bucurie la biserică și simțea prezența divină în preajmă. Postul era lege și bucurie, purtarea sa era simplă, decentă, curată. În familia bunicilor mei nimeni nu ridica vocea, nu se vorbea urât, nu se înjura.

Bunica era austeră și foarte controlată în purtare și vorbire. După zeci de ani am înțeles de ce nu mânca niciodată carne. Asemeni altor rugători și închinători, nu se atingea de carne. Ne primea pe la ei verile, fără să ne răsfețe și fără să ne certe. Mătușa mea, femeie divorțată, avusese o fiică pe care o pierduse la o vârstă mică. Trăia împreună cu bunicii și nu se recăsătorise, pentru că regulile de viață ale bunicilor nu-i permiseseră. Cu toate nefericirile și durerile pe care le trăise, rămăsese simplă și bună. Eu mă întrebam, atunci, de ce rugăciunile ei de seară durau atât de mult…

Frumoase zile am trăit acolo, cu toate cele ce mi se arătau ca niște daruri minunate: pământul roditor, casa curată, modestă, cu mirosul inconfundabil de plante uscate, flori, rufe curate, grinzile de lemn ale tavanelor, icoanele cu busuioc, perdelele din pânză albă, preșurile făcute din cârpe, cărțile de rugăciune ale bunicilor, cuverturile țărănești de pe paturi, lămpile cu gaz. Uneori mergeam „la mal”, pe o margine de vale, în capătul viei bunicilor și jos, departe, vedeam Râmnicul despletit în fâșii argintii, o stâncă, o pădure mică, satul Tăbăcari și, în depărtare, alte sate de pe valea râului. Într-o parte, în dreapta „malului”, se făcea un drum lutos care cobora din Oratia și pe care circulau oamenii cu căruțele lor sau alții însoțindu-și animalele. Așa era atunci, azi nu mai știu!

Biserica satului era mică, frumos pictată, cu cimitirul în spatele ei și mă atrăgea, cu multă emoție mergeam la slujbele de duminică sau de sărbători. Îmi răsună în memorie cântările de acolo, care     mi-au plăcut la început pentru text și melodie, în timp însemnând pentru mine mai mult. În vara lui 1968, părinții mei hotărâseră să ne mutăm acolo și m-am bucurat. Urma să trăiesc într-un loc pe care-l iubeam tot mai mult. Moartea neașteptată a tatălui meu a schimbat totul. L-am înmormântat acolo și am revenit cât de des am putut, trăind o vreme cu sentimentul că mai am dreptul să revin, că mă leagă de acel loc mormântul și bunicii care supraviețuiseră  pierderii celor trei fii.

Nu am cum să uit locul și timpul din viața mea, satul cu sunetele și miresmele lui de struguri care se coc, cu fructele pe care soarele își punea pecetea lui aurie, casa parcă desenată de doctorul timpurilor și al sufletelor. Toate acestea mi-au dăruit bucurii și dureri, învățături și modele umane, drag de lumea satului și dor de o lume neinteresantă pentru unii, pentru mine însă o lume de poveste.

GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…

 

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro