Coboară pașii spre tine; coboară nebunii fără să-i poată opri cineva, coboară sufletul în mocirla ta, iar inima se îngroapă de vie în a ta dragoste efemeră – atât de omenească. Uite-mă aplecându-mi ochii spre tine și spre condiția ta umilă, de lut…
Experiență vreau? Sau oare iubire, iubire? Nu, ea nu există decât ca o noțiune relativă înșirată de poeți în versuri și amăgită în culori de pictori. E acea neființa pe care toți pretind că o văd pretutindeni în timp ce vorbesc, de parcă nu ar avea nici măcar un Dumnezeu…
Dar mi se coboară pașii spre tine, transformându-se în teluric – coboară desculți, fără stăpân și fără minte. Ești înalt și știi să zâmbești frumos; privirea iți cade spre mine, iar a mea se ridică odată cu suvițele negre date pe spate.
Capul îmi atârnă neputincios, cu fața albă și buzele de gheață. Tu te vrei cald și plin de pasiune; te vrei eroul poveștii mele neîncepute încă! Îmi iei sălbatic chipul cu amândouă mâinile și mă săruți apăsat, mințindu-mă cu fiecare sforțare pe care o faci în încercarea de a-mi descleșta zâmbetul de marmură, rămas acolo de la ultimul cuvânt pe care ți l-am spus! Dar resentimente crude îmi strâng maxilarul mai tare și mai tare – resentimente față de pianul ce-ți cântă în voce și față de stelele ce-ți joacă în ochi!
Ură față de lumea ta de lut; față de lumea ta limitată ce se poticnește în fața propriilor bariere… Universul tău atât de mic pentru mine; atât de pueril! Promiți să-mi oferi totul – dar tot ce ai tu e cenușă amestecată cu apă. Ce am eu? Eu am infinitatea; ce mi-ai putea da tu oare?
Cum ai putea tu oare să-ți depășești condiția atât de modestă… și dacă ai putea, ai face-o? Ai renunța tu la micile plăceri de o secundă pentru un gând, pentru o frază? Te-ai omorî tu față de lume pentru a te naște râzând de ea? Ai lăsa tu trupul meu pentru a încerca să-mi pătrunzi gândul? Spune-mi: ce ai putea face tu? Ce ai putea oferi tu? La ce ai renunța pentru un nimic material și o teorie a sentimentelor? La ce ai putea să renunți, tu om de pământ banal, negru? Sărmană ființă ce ți-ai pus singur jugul inferioritații… Ascultă pașii mei cum se îndepărtează!
DARIA STEMATE e o fată frumoasă și delicată, stă în prima bancă, e în clasa a X-a, la CARABELLA…
Citeşte şi
ROMAN FOILETON – Ionuț CRISTACHE; Calendarul cu patimi ( ediția a doua ), episodul trei…
AMERICA LA NOI ACASĂ – Dana NEACȘU; Manichiură…
CULTURA ONLINE – Daniel TACHE; Amintiri din Țara de Carton ( IV )…
LECȚIA DE ZBOR – Ioana PIOARU; D&G…
CULTURA URBANĂ – Pompiliu ALEXANDRU; O nuanță politică…
PLIMBĂRI BUCUREȘTENE – Cătălina CRISTACHE; Armonie…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Mihaela MARIN; Complexe și complexați…
REFLECȚII MINORE – Alexandru IACOB; Sonetele adolescenței…
SOVIANYSME – Octavian SOVIANY; Am fost un copil reușit? ( 5) …
CONEXIUNI – Ștefan POPESCU; Fragmentarium…
COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU; Oamenii de ieri ai Târgoviștei…
STRATEGII DE DISTANȚARE – Petre STOICA; Mai este mult până departe…
CULTURĂ ȘI ISTORIE – Radu STATE; Început de veac în Târgoviște…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI; Gala premiilor UARF…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Teodor Constantin BÂRSAN; Timpul sacru și profanii…
TERAPII ÎNGÂNDURATE – Ioan VIȘTEA; O dramoletă bulevardieră…
CUȚITUL CU tEIȘ – Gabriel ENACHE; Reportaj literar – trei…
DEPOZIT ELECTRONIC – Ovidiu IVANCU; România și minoritarii ei…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI – Mariana OPREA STATE; Destul…
ÎNSEMNĂRI MORALE – Gabriela MARIN; Să alegem tăcerea…
CIUCLARISME – Bogdan CIUCLARU; Un top…
LA BORTA RECE – Radu PĂRPĂUȚĂ; Alte trei lame de cuțit…
SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 8 – Dana NEACȘU…
PICĂTURI DE ROUĂ – Octavian SOVIANY; Șase…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ – Puiu JIPA; Zece altfel de poeme…
MELANCOLII – Constanța POPESCU; Două poeme…
RAFTUL CU POEME – Ioan VIȘTEA; Cinci respirări de primăvară…
JUNIORI DE CARABELLA – Marius Alexandru DINCĂ; Ca-n viață, ca-n filme ( viața la 18 ani) …
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA; Stelele din mine…