Există multe mutații interesante ale domeniului politic din Antichitate până astăzi. Și acestea sunt atât de mari încât se poate spune uneori că suntem de-a dreptul în fața unor metamorfoze radicale, care au reușit să facă de nerecunoscut sfera politică într-un ritm din ce în ce mai accelerat, și producându-se la intervale din ce în ce mai mici. Pe lângă elementele sale structurale, care țin de doctrină sau de teorie, există o astfel de accelerare a metamorfozelor politice și la nivelul acțiunilor sau mentalității sociale. De exemplu, după cele două războaie mondiale, când omenirea a ieșit obosită și speriată ca niciodată de la Epoca de Piatră până astăzi, nu credeam că un eveniment asemănător va exista prea curând. Dar după nici trei generații, iată-ne astăzi iar în pragul unui alt război mondial. Îl simțim aproape, îl mirosim, ne pregatim cu bucurie, cu teamă, cu speranțe deja de mai bine după terminarea lui. Aproape nici nu mai gândim că ar fi posibilă evitarea acestui conflict. Groaza anterioară s-a transformat doar într-o teamă ușoară, ca o durere surdă. Privim la ororile trecutului, în special cele ale nazismului, trecând ușor sub preș ororile staliniste, iar cele care au urmat acestora, dar ceva mai departe de Europa, nici măcar nu ne mai fac sa tresărim (Ruwanda, Sudan, Coreea de Nord, Vietnam etc.). Cauzele pentru care se ajunge în această situație sunt multiple. Dar cea mai gravă rămâne negreșit indiferența. Delăsarea, nepăsarea, amânarea (veșnica amânare pe care politicul și juridicul le practică până în cele mai banale situații) ne conduc spre uitare efectivă și spre non-acțiune. După cum vedem astăzi, asistăm neputincioși la ceea ce face Rusia, iar când zic că asistăm, încerc să mă consider un european cu drepturi egale cu cele ale celor care ne par ceva mai europeni decât noi. Toți se întreabă cum de s-a ajuns la așa ceva și răspunsul nu este decât în această anemie socială și indiferență. Până și reacțiile sunt le fel de palide, ne prefacem că facem ceva, că acționăm într-o direcție anume. Iar în timp ce privim la ce se întâmplă lângă noi, răul se produce chiar în propria ogradă. Un copil care afișează drapelul țării sale este amenințat cu moartea de niște indivizi care sunt chiriași la noi. Gâdiți-vă cât de gravă este situația. Nu neapărat legătura directă cu acest caz. Ci ceea ce acesta implică. Dacă un asemenea eveniment a ajuns până la București, aveți cumva idee cât de nuanțată este realitatea de acolo? Aveți impresia că acela este un caz singular? O excepție? Ar fi naivitatea absolută să credem așa ceva! Iar reacția noastră este cât se poate de anemică… adică în ton cu indiferența universală. Iar aceasta este o creație sigură a politicului din ultimele secole încoace. S-a reușit! Deliberat sau nu, am ajuns astăzi în acest loc și de aici nu ne mai putem mișca decât sub imbolduri iraționale. Există o teamă de a lua decizii, de a ne asuma deciziile… Nu auzim nicio voce puternică strigând: „Dragi minorități, în România se afișează simbolurile noastre, ridicole uneori, știm, dar ale noastre. Și, în plus, în România se vorbește o singură limbă, chiar daca sunteți aici de ceva sute de ani, tot chiriași sunteți. Dacă nu vă convin aceste condiții, aveți o Europă liberă și locuri în care limba și obiceiurile voastre sunt acasă pentru voi. Aveți libertatea să plecați în liniște spre acolo!” Asta este, ca să citez un jurnalist inspirat de-al nostru: „Hunora le place prazul!”, așadar, dacă vă pute acest lucru, puteți să părăsiți ograda.
POMPILIU ALEXANDRU este lector universitar la Universitatea „Valahia”, din Târgoviște, doctor în filosofie, artist fotograf și, peste toate, absolvent de CARABELLA… De câteva săptămâni s-a întors din Franța, cu un al doilea doctorat…
citeşte şi
ROMAN FOILETON – Ionuț CRISTACHE; Calendarul cu patimi ( ediția a doua ), episodul trei…
AMERICA LA NOI ACASĂ – Dana NEACȘU; Manichiură…
CULTURA ONLINE – Daniel TACHE; Amintiri din Țara de Carton ( IV )…
LECȚIA DE ZBOR – Ioana PIOARU; D&G…
PLIMBĂRI BUCUREȘTENE – Cătălina CRISTACHE; Armonie…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Mihaela MARIN; Complexe și complexați…
REFLECȚII MINORE – Alexandru IACOB; Sonetele adolescenței…
SOVIANYSME – Octavian SOVIANY; Am fost un copil reușit? ( 5) …
CONEXIUNI – Ștefan POPESCU; Fragmentarium…
COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU; Oamenii de ieri ai Târgoviștei…
STRATEGII DE DISTANȚARE – Petre STOICA; Mai este mult până departe…
CULTURĂ ȘI ISTORIE – Radu STATE; Început de veac în Târgoviște…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI; Gala premiilor UARF…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Teodor Constantin BÂRSAN; Timpul sacru și profanii…
TERAPII ÎNGÂNDURATE – Ioan VIȘTEA; O dramoletă bulevardieră…
CUȚITUL CU tEIȘ – Gabriel ENACHE; Reportaj literar – trei…
DEPOZIT ELECTRONIC – Ovidiu IVANCU; România și minoritarii ei…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI – Mariana OPREA STATE; Destul…
ÎNSEMNĂRI MORALE – Gabriela MARIN; Să alegem tăcerea…
CIUCLARISME – Bogdan CIUCLARU; Un top…
LA BORTA RECE – Radu PĂRPĂUȚĂ; Alte trei lame de cuțit…
SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 8 – Dana NEACȘU…
PICĂTURI DE ROUĂ – Octavian SOVIANY; Șase…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ – Puiu JIPA; Zece altfel de poeme…
MELANCOLII – Constanța POPESCU; Două poeme…
RAFTUL CU POEME – Ioan VIȘTEA; Cinci respirări de primăvară…
JUNIORI DE CARABELLA – Marius Alexandru DINCĂ; Ca-n viață, ca-n filme ( viața la 18 ani) …
JUNIORI DE CARABELLA – Daria STEMATE; Tu, nebun de alb; eu, regină albă ( viața la 16 ani ) …
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA; Stelele din mine…