Există o vârstă la care încetăm să mai fim copii doar în acte, pentru că, în realitate, copilăria nu pleacă nicăieri, ci rămâne ascunsă în noi, uneori atât de discret încât uităm de existența ei, până când o regăsim într-un râs spontan, într-o emoție neașteptată sau în bucuria sinceră pe care ne-o poate aduce un lucru aparent mărunt.
Am citit cândva, despre copilărie, că este lumea miracolului și a magiei și că ea se termină în momentul în care lucrurile încetează să ne mai surprindă. Privind în jur, mă întreb dacă nu cumva aceasta este una dintre cele mai mari provocări ale maturității: să nu lăsăm obișnuința să ne fure capacitatea de a ne mira. Anii ne învață multe lucruri utile, ne obligă să devenim mai responsabili, mai organizați și mai atenți la realitate, însă există riscul ca, odată cu toate acestea, să pierdem ceva esențial: disponibilitatea de a privi lumea cu ochi proaspeți și de a descoperi frumusețe acolo unde ceilalți văd doar rutină. Copiii au un talent extraordinar de a transforma obișnuitul în aventură. Ei găsesc povești în cele mai neașteptate locuri, descoperă comori în lucruri pe lângă care noi trecem grăbiți și privesc viitorul cu o încredere pe care, de multe ori, ajungem să o invidiem. Poate că tocmai de aceea ne face atât de bine să petrecem timp în preajma lor: ne reamintesc o versiune a noastră pe care nu ar trebui să o abandonăm niciodată.
Am putea avea o perspectivă diferită asupra maturizării, alegând să nu renunțăm la copilărie, ci să găsim o modalitate de a o purta cu noi. În curajul de a visa, în entuziasmul cu care începem un proiect nou, în bucuria de a învăța ceva necunoscut sau în emoția pe care încă o simțim în fața unei cărți bune, a unei melodii dragi ori a unui apus de soare se află, de fapt, același copil care credea că lumea ascunde întotdeauna ceva minunat după următorul colț.
Cu o zi înainte de 1 Iunie, poate că merită să ne întrebăm nu cât de mult am crescut sau cât de multe am realizat, ci cât din copilul care am fost mai locuiește încă în noi, în încercarea de a recupera acele lucruri care fac viața mai luminoasă: curiozitatea, imaginația, entuziasmul și încrederea că lumea mai are încă surprize de oferit. Vârsta aduce experiență, înțelepciune și răbdare. Copilăria ne oferă însă ceva la fel de prețios: capacitatea de a ne bucura sincer de ceea ce descoperim, de viața care ni s-a dăruit. Atunci când reușim să le păstrăm pe amândouă, anii nu mai par o pierdere, ci o îmbogățire. Așa descoperim să, poate, adevărata tinerețe nu ține de numărul lumânărilor de pe tort, ci de puterea de a continua să ne minunăm.
Erica OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
