- Poezii de mai…
Între macii roșii (2)
cîndva era pe la începuturile erei noastre iar erele noastre
nu sînt cum nu sînt nici cuvintele noastre cele ale tribului
imaginea aceea cu macii purpurii verdele deschis al frunzelor
și verdele intens al ierbii bătute alene de vîntul cald al verii
îmi trezea o pasiune calmă pulsînd sub un clopot de sticlă
nu nu era insula macii nu strălucesc în arșița lunii cuptor
era undeva la marginea pădurii de la ieșirea din oraș
trăiam ceva ce nu trăisem și nici nu aveam să mai trăiesc
imaginea bătea de departe pe cea dintr-o poezie dinainte
dinaintea erei noastre erele noastre nefiind ale tribului
mașinării de oțel zdrobeau iarba zdrobeau macii roșii
pasiunea aceea atît de calmă era mai puternică decît violența…
ciudat și inexplicabil fotografia primită ieri și adăpostită
prietenos de ecranul computerului seamănă cu cea reală
de la începuturile erei noastre erele noastre nu sînt tribale
ea pare să anunțe pe ascuns mașinării botoase și violente!
24 – 25 Mai 2026, în Iași
Hórama perì athanasías
e o nebunie fără margini să te gîndești la eternitatea postumă
e inutilă pierdere de timp energie consumată în gol risipă a vieții
mă blestem și mă insult nemilos cînd mă cuprinde pe mine
această rătăcire halucinație individuală și colectivă fără rost
de care s-au lăsat seduși miliarde și miliarde de bipede fără pene
cele cu pene se vor fi dovedit mai înțelepte se prea poate laolaltă
cu toate jivinele pădurii tîrîtoarele pămîntului gîze gîngănii
pare de necrezut dar biata Lady C nu a căzut în capcană
și exact din pricina aceasta am citit pentru a treia oară romanul
nici măcar nu voi spune că nu există eternitate dar nu postumă
aceasta este iminentă și imanentă izvorăște în punctclipele care
se dilată nesfîrșit în pragul unei explozii care nu va avea loc
cine vorbește despre dimensiuni nu știe despre ce anume vorbește
viața este intensitate pură în adîncul punctclipelor ca niște atomi
neobosiți ai nemărginirii care inundă nesfîrșitul hău stihial
dinaintea oricărui univers care din nimic se naște din nimic!
îmi pot imagina cupola neagră a cerului sclipind obsedant
punctclipă după punctclipă sclipire după sclipire mereu…
25 – 26 Mai 2026, în Iași
- Prima pagină…
Heus, Cristi, spectatores te salutant!
Acum, după ce mi-a venit vestea că filmul tău a cîștigat cel de-al doilea Palme d’Or, intrînd într-o listă selectă celor care au cîștigat de două ori, mă năpădesc o mulțime de gînduri. Îmi amintesc ședințele de la Dialog și intervențiile tale inteligente, care te arătau una din marile promisiuni ale acelei reviste studențești. Nu e întîmplare că ai fost în acel grup, cărțile tale de mai tîrziu fac onoare filmelor tale. Îmi amintesc cîteva mese luate împreună cu părinții tăi, sora ta și cu tine în casa așezată sub umbra copacilor din Sărărie. Îmi amintesc că am văzut prima oară 4 luni, 3 săptămîni, 2 zile, prima oară la Cracovia, subtitrat în polonă, a doua oară la Festivalul filmului românesc de la Londra, subtitrat în engleză, și abia a treia oară la Iași, fără vreo subtitrare. De la Londra, luasem și DVD-ul. Înainte de acest episod, ne întîlnisem în tren, erai cu regretatul Ostin, și așa am aflat, că după încheierea studiilor de anglistică, le urmai pe cele de regie. Și cît de inspirat ai fost făcînd această alegere! De aseară, mă tot gîndesc că Doamna Maria și Ostin, de acolo de unde se află, au văzut acest nou succes al tău și s-au bucurat, cum se vor fi bucurat de toate victoriile tale… Te felicit și nădăjduiesc că voi mai întîrzia pe aici și mă voi bucura și eu în continuare de excepționalele tale filme. Ave, Cristi!
- De la prieteni…
Un nou poem vizual al prietenului nostru din Catalunya, poetul Toni Prat, un poem cu o dimensiune socială. Imaginea ilustrează excelent ceea ce se petrece, de fapt, în foarte multe dimensiuni ale comunităților, încălcarea legalității prin privilegiile cumpărate, cumpărate cu bani, prin poziția socială, prin relații, presiuni… Scurt spus, drepturile se cîștigă prin lege, privilegiile se cumpără, pretutindeni și în toate privințele. Vizionare și lectură cu folos!
Există interdicții care îi condiționează cu adevărat doar pe cei care nu au puterea de a le evita. Acest poem nu vorbește doar despre circulație. Vorbește despre un mecanism mult mai amplu. Banii nu servesc doar pentru a cumpăra obiecte, ci și pentru a reduce consecințele încălcării interdicțiilor, pentru a flexibiliza limite și a transforma multe reguli în simple neplăceri administrative. Dacă ai bani, poți angaja avocați celebri, poți suporta sancțiuni fără dificultate, poți prelungi procese ani întregi sau chiar influența structuri care ar trebui să fie imparțiale. Un Ferrari pătrunde nonșalant într-o zonă cu interdicție. Amenda face parte din scenariu. Când poate fi apreciată ca încă o cheltuială a privilegiului, amenda încetează să mai funcționeze ca avertisment. Legea continuă să fie scrisă pentru toți, dar realitatea circulă de mult timp cu viteze diferite în funcție de puterea economică a fiecărui conducător auto.
Barcelona, 22. 05. 2026
- Semnalări amicale…
A apărut – Luís Vaz de Camões: Sonete, în românește de Adrian Vasiliu
Am primit de la poetul și traducătorul Adrian Vasiliu versiunea tipărită a excepționalei sale traduceri din sonetele marelui poet lusitan Luís Vaz de Camões – Sonete, Editura Tracus Arte, 2026, cu un studiu introductiv de Dinu Flămând, o notă a traducătorului și excelente ilustrații ale excepționalului artist plastic Mircia Dumitrescu. Ca și cărțile traduse anterior la aceeași editură de prietenul nostru Adrian – poemele lui Villon și sonetele lui Shakespeare – cartea a apărut în condiții grafice și tipografice excepționale, editura nu doar știe, dar și respectă marea poezie. Cum probabil mulți dintre voi își amintesc, înainte de a fi reunite în această frumoasă carte, sonetele traduse de Adrian au apărut mai întîi aici, așa cum se petrecuseră lucrurile și cu poemele traduse din Villon și Shakespeare, iar asta mă face să mă simt deosebit de onorat.
- Rîdem din răsputeri…
Bancul zilei, poza zilei… Iar am uitat de rubrica aceasta prea multă vreme, prins cu altele, inclusiv glume, cum s-a întîmplat să fiu. Voi recupera puțin cu două bancuri în locul de unul, fiind ele, după cum mi se pare, din aceeași familie – primul a sosit mai de mult de la scriitorul Mircea Gheorghe, celălalt recent de la Emanuiel Pavel. Și o glumă grafică savuroasă de la Anonimul Cracovian. Enjoy!
La o cafea (Mircea Gheorghe)… Doi prieteni stau de vorbă la o cafea și unul dintre ei povestește cătrănit :
– Aseară după ce m-am despărțit de tine eram beat criță și când am ajuns acasă mi-a venit chef să mă coțăiesc cu nevastă-mea. Am intrat în dormitor, am făcut lucrarea și dimineața când m-am trezit, am văzut că eram în camera soacră-mii! Nevastă-mea dormea bine mersi în dormitorul celălalt și habar n-avea de mine.
– Și soacră-ta ce-a zis?
– Nimic! Nu vorbim de trei ani, sîntem certați.
La poarta Raiului (Emanuiel Pavel)… O babă ajunge la poarta Raiului și se adresează Sfîntului Petru:
-Aș dori să ajung la soțul meu care a murit de cinci ani și mi s-a făcut foarte dor de el.
-Desigur, cum îl cheamă?
-Ion Popescu.
-Păi, sînt mulți cu numele ăsta, poate îți amintești ultimele lui cuvinte…
-Cum să nu? A zis: Femeie, de cîte ori te vei culca cu altul, eu mă voi răsuci în mormînt.
-A, da, îl știu, noi aici îi spunem Ionică Titirezul!
O colecție de șase bancuri foarte diferite, dar și foarte amuzante, sosite de la diverși furnizori care vor fi divulgați pe parcurs. Enjoy!
Cerere și ofertă (Adrian Vasiliu)… Oprește unul pe centura și întreabă o prostituată:
-Cît?
-100!
-Știi, a mea nu e așa mare, merge 50?
-Ia s-o văd!
O arată ăsta la care femeia îi spune:
-Te costă 200. E multă migăleală….
La o cafea (Septimiu Chelcea)… Un turist român intră într-un restaurant din Veneția:
-O cafea, vă rog!
Chelnerul îi aduce un ristretto. Turistul o dă peste cap dintr-o înghițitură:
-Da, îmi place… poți să-mi aduci!
Interviu cu un cîine (Ion Fercu)…
-Ție ce ți-a adus democrația?
-Mi-a lungit lanțul cu doi metri, iar strachina a dus-o la trei metri, dar pot lătra cît am eu chef!
Doi pensionari (Liviu Scutaru)…
-Bă, tu mai ții minte pastilele pe care ni le dădeau ăia în armată ca să nu ne stea gîndul numai la femei?
-Da. Dar ce-i cu ele?
-Cred că la mine au început să-și facă efectul!
Schimb echitabil! (Emanuiel Pavel)… L-am chemat pe popă la mine acasă spunîndu-i că-i fac o donație. Cînd a venit, am scos un teanc de bani și i-am dat un leu.
-Ce-i asta, faci mișto de mine?
-Lasă vrăjeala părinte, că și tu ai făcut mișto de mine. Ai scos sticla de vin și mi-ai dat doar o linguriță!
În vizită (Willy Shalev)… Ieri, eram la un amic și am răsturnat din greșeală o ceașcă de cafea pe masă. Nevastă-sa:
-Nu-i nimic…
Peste puțin timp, varsă și amicul meu un pahar… Nevastă-sa:
-Alt prost!
Nu multe că s-a epuizat o parte din stoc în week end, dar destule cît să ne facem pofta. Și o caricatură de C. Pătrășcan despre recenta demisie de ministru, sosită ca de obicei de la Emanuiel Pavel. Enjoy!
Un gînd despre AI (Dorin Tudoran)… Deștepții mor de frica ei… Proștii o folosesc cu succes!
Obiectiv ratat (Septimiu Chelcea)… S-au adunat la o bere. Nu aveau însă despre ce să vorbească pentru că erau toți!
Constatare rece (Michael Astner, ZdeIași)… Cu toată „încălzirea globală”, România reușește să se ducă pe copcă!
Final de poveste (Michael Astner, ZdeIași)… Și au mers până la capăt. Și la capăt, ce să vezi: ditamai prăpastia!
Chemați doctorul! (Ninel Peia, parlamenar)… „Este nevoie, în acest moment, de un prim-ministru vindecător, de un medic…“. De medic a fost nevoie mereu, acum ar trebui unul de la urgențe, dar nimeni nu pare să aibă vreo grabă…
Nepotrivire aritmetică (Mardale, Cațavencii)… Domnule președinte, ar fi trebuit să știți că matematica de acasă nu se potrivește cu cea de la Cotroceni!
Gura păcătosului (Ludovic Orban, politician)… „Nicușor Dan e președinte jucător la cacealma, dacă vine cu propuneri ca Eugen Tomac. Ar fi o petardă politică”. A nimerit-o bine Lodovico!
O urgență (Septimiu Chelcea)… Revin imediat… Am primit flori pe messenger și mă duc să le pun în apă!
Explicație (Liviu Scutaru)… -De ce nu dai bună ziua?/ -Pentru că nu dau oamenilor speranțe deșarte!
Politețe (Willy Shalev, dinspre Păstorel)… Invitat fiind la cramă/ Am răspuns ca bun creștin/ Printr-o scurtă telegramă:/ „Vin!”
Mînă bună! (Emanuiel Pavel)… Călin Georgescu: „Eu n-am prostit pe nimeni… Așa i-am găsit!” Și ipochimenul are în fond drepate! Cît de prost trebuie să fii ca să-i iei în serios elucubrațiile?!
Perspectiva, bat-o vina! (Radu Lupașcu)… Dacă cineva ajută un hoț înainte de a comite un furt, se numește complice și va plăti pentru asta…/ Daca o altcineva ajută un hoț după comiterea faptei, se numește avocat și e plătit pentru asta!
Eurovision 2026 (Mardale, Cațavencii)… Hitul Bangaranga, în româna bătrînă Langabalanga, interpretat de Baba Vanga…
Conflict identitar (Media, LA)… „Presupusul autor al împuşcăturilor de la Casa Albă se considera Iisus Hristos.” Cum și prezumptiva țintă se crede tot Iisus, e limpede că s-a ajuns la un puternic conflict identitar, care nu se putea sfîrși altfel…
Păsări cîntătoare! (Septimiu Chelcea)… Fiecare pasăre pe limba ei piere. În afară de papagal, care e poliglot!
Doi pensionari privesc o tînără… (Liviu Scutaru)… -Cînd văd așa ceva, aș vrea să fiu iar tînăr!/ -Ești tîmpit? Pentru cinci minute să muncești iarăși 45 de ani?!
Aia și oaia (Gigi Becali, Madia)… Gura păcătosului: „Ce va desemna președintele, aia va agrea și Grindeanu!”
PSD pe ciclu! (Valeriu Stoica, liberal, Media)… „Se termină ciclul politic pesedist. PSD nu-i un partid de viitor.” Că nu e de viitor, mai ales după tîmpeniile recente, e clar, dar s-ar putea să mai rămînă pe ciclu!
Viața și moartea PSD (Andrei Crăciun, Libertatea)… „În doar doi ani, PSD va deveni, dintr-un partid mare, un partid cel mult mediu, apoi va fi mic, nereprezentativ, și în cele din urmă va dispărea. Dar urmele trecerii sale prin politica de Dâmbovița vor dăinui. Metaforic așa, a fost radioactiv, precum Cernobîlul.”
Un banc lung și narativ, o poveste nu doar amuzantă sosită de la scriitorul Cezar Straton, și un desen de Yubal Robichek, primit mai de mult de la profesorul Septimiu Chelcea și păstrat pentru ocazia potrivită. Enjoy!
O poveste despre globalizare… Pe o insulă frumoasă, în mijlocul pustietății acvatice, următoarele persoane au naufragiat: 2 ruși și o rusoaică, 2 italieni și o italiancă , 2 bărbați francezi și o franțuzoaică , 2 germani și o nemțoaică , 2 greci și o grecoaică , 2 englezi și o englezoaică, 2 bulgari și o bulgăroaică, 2 suedezi și o suedeză, 2 irlandezi și o irlandeză, 2 argentinieni și o argentiniancă. O lună mai târziu, pe această insulă frumoasă și pustie, în mijlocul pustietății, situația era următoarea: Unul dintre italieni l-a ucis pe celălalt din cauza geloziei tipic italiană. Prin contrast, cei doi francezi și franțuzoaica locuiesc fericiți împreună într-un frumos ménage à trois . (Poate și de asta i-am admirat pe franțuji?). Cei doi germani țin un program strict, pe calendar, făcând schimb de locuri cu nemțoaica. Cei doi greci dorm împreună, iar grecoaica face curățenie și gătește pentru ei. Cei doi englezi așteaptă încă pe cineva care să-i prezinte, recomande, englezoaicei. Unul din cei doi ruși – care, cred că a pescuit din vaporul naufragiat, o sticlă de vodcă… i-a zis Natașei, lui… Fă ce vrei…. Că-s sătul de tine, nesătulo! Cei doi bulgari s-au uitat mai întâi la oceanul nesfârșit, apoi la bulgăroaica lor cam bașoaldă, din cauză de legume…și apoi au decis să se arunce în mare, ca ultimă șansă (să scape, de grasa bulgăroaică, precum Papillon, din filmul celebru). Cei doi suedezi se gândesc la sinucidere, în timp ce suedeza i-a cam terminat și supt excesiv, pe amândoi…Irlandezii – mereu separați, supărați pe englezi – au început prin a-și împărți insula în „Regiunea Nord” și „Regiunea Sud” și au instalat o distilerie. Nu-și mai amintesc dacă există vreo activitate sexuală la vedere, pentru că, de când au fost produși primii lor litri de whisky, există un fel de ceață care plutește în jur și ascunde totul, dar cel puțin știu că englezii nu au niciun fel de activitate sexuală. După un timp, argentiniana a fost găsită foarte plictisită într-un colț al insulei, curățându-și unghiile cu o crenguță. Argentinienii nu mai sunt interesați de sex patriotic și petrec toată ziua vorbind despre fotbal și despre Maradona. Trăsătura distinctivă a spaniolilor era nu sexul, ci închirierea femeii spaniole către suedezi, ca pe plajele litoralului spaniol, unde babele olandeze vin anual ca să se simtă bine. Și toată lumea a fost mulțumită, la urmă, alungând vaporul care venise să-i salveze.
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
