Pasul pe prima treaptă
Mai lasă-mi Doamne
visul nedeschis,
să pot să cred că inventez cuvântul
și să păstrez tăcerea pentru tine,
când mă cunoști pe dinafară,
privind imensa mare
a nerostitelor cuvinte.
Mai lasă-mă să-ncerc
o dată treapta, să cred că pot
reface calea și să lipesc la loc
bucata amputată de voință,
ca să păstrez tânără ființa
ce nu-și termină niciodată rostul
și bate pasul tot pe prima treaptă.
Un timp al lucrurilor
S-au frânt cuvintele,
ca să-mi asculți tăcerea
și lacrima rostogolită până la
marginea sorții, implorând
întoarcerea rostului
unui timp risipit.
Toate vin tocite și pleacă într-un anotimp
al căderii,
unde mai ieri, alegeam eu melodia
pe care trebuie să o asculți.
Ai uitat-o și asta mă infioară,
precum un gând păgân
ce se strecoară prin gaura cheii.
Facebook
WhatsApp
TikTok
