TABLETA DE JOI – Radu Alexandru STATE – O statistică şcolară dâmboviţeană, de la 1916

În mediul rural din judeţul Dâmboviţa figurau în 1916, 197 de şcoli, dintre care 159 îşi desfăşurau activitatea în localuri proprii, alte 38 funcţionând în spaţii închiriate. Dintre cele care aveau propriile localuri, 128 erau construcţii noi: 7 dintre ele dispuneau de patru săli de clasă, 8 aveau câte trei săli, 59-două clase, în vreme ce un număr de 54 de şcoli nu beneficiau decât o singură sală de cursuri.

În privinţa şcolilor urbane, cinci dintre ele funcţionau în localuri proprii, iar una într-o casă închiriată, dar în toate puteai găsi între patru şi şase clase pentru ţinerea orelor de curs. Corpul didactic dâmboviţean era alcătuit, în mediul rural, din 263 de institutori titulari şi 37 de suplinitori, în vreme ce mediul urban se putea lăuda cu 24 de institutori, toţi titulari.

Dacă în şcolile din oraş numărul femeilor ocupate în învăţământ îl depăşea uşor pe cel al bărbaţilor (13, faţă de 11), în mediul rural proporţia bărbaţilor-institutori era semnificativ mai mare decât a femeilor: 225, faţă de 38. În ceea ce priveşte numărul elevilor care frecventau cursurile acestor şcoli, 1800 proveneau din mediul urban (963 de băieţi şi 837 de fete), în vreme ce în mediul rural învăţau 37.066 de elevi, dintre care 19.356 erau băieţi, iar 17.710 erau fete.