Vorbe din cotidianitatea medie
69.
Niciodată n-am ratat spectacolul unei împrimăvăreri. De mic, din copilărie, ca mulţi dintre voi, poate toţi, când soarele mai prindea putere, când frunzele copacilor se înverzeau, când dădeau bobocii, eram afară. Mi se părea că toată revoluţia naturii, petrecută sub ochii mei şi parcă la dorinţa mea, se face numai pentru mine. De unde şi starea de fericire, zic acum, că atunci nu eram preocupat de etichetări. Azi însă, azi, după ani şi ani desfăşuraţi ca la carte, sunt în înăuntru, închis, „protejat” de aerul prea tare, prea natural. Spectator. privesc pe fereastra deschisă. La mine vin doar impresii ale simţurilor, vin doar urme ale prezenţei. la mine vin idei palide, pale, mereu în urmă, despre ce se întâmplă. Sunt ca un pictor amator. „Pictez” după natură, în afara ei, în urma ei. Cândva, coada ei de cometă strălucitoare mă învăluia, era una cu mine. Acum am rămas doar cu imaginea ei tremurată, probabilă.
*
„Focusul nu cade pe mâncare”, medic nutriționist. Asta e lumea. Așa se vorbește, deloc altfel.
*
Şi da, cumva neaşteptat, mă voi ridica şi voi ieşi. Voi merge sub cerul plumburiu. Voi înainta. Voi zări doar asfaltul ud, curat. Voi înainta. Voi ajunge. Voi sta şi voi face. Mă voi reîntoarce sub cerul plumburiu. Voi înainta pe asfaltul ud. Voi ajunge de unde am plecat. Ce liniștit trece ziua.
*
Cea mai importantă plăcere (poate singura) pe care un profesor bun trebuie s-o accepte și s-o urmărească metodic este plăcerea de a transmite cunoașterea de dragul cunoașterii. Dar, pentru asta, este necesar ca el să dezvolte în elev-student un interes spontan față de idei și de relațiile dintre ele. Astfel, actul în sine al cunoașterii devine important pentru sine, în principal, și pentru altceva în mod secundar. Dacă reușești asta, ești un maestru.
*
Omului îi este iertat să-şi ideologizeze mintea, să-şi transforme-n credinţă idealul lui politic, până spre vârsta de 35-40 de ani. Cam pe-aici. Dincolo de această bornă, când deja te maturizezi, adică faci greşeli, nu poţi gândi politica decât pragmatic, dacă ea aduce vreun folos concret, adică, având-o însă sub continua ta analiză rece, metodică. Să vezi un ins de 60 de ani, și dincolo de această bornă, care este îmbătat de un soi de sacralitate a lumii lui politice, ești în fața unei infantilizări greu de privit.
*
M-am trezit din somnul cel greu, încă o dată, Slavă Domnului. În soarele cu dinţi al dimineții voi călca pe spinii în majoritate moi ai pământului. Şi seara o voi aștepta ca un învingător.
*
Din nou, senzația subsolului, ai cărui locatari, într-un entuziasm neo-proletar, de mase orbite, urcă vijelioși la parter, acolo unde ocupă spații decente, șezlonguri în care se pot odihni, pentru a urca apoi la etaj, cu sete și mânie. În grupuri. Noii cuceritori.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie și doctor în Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
