Îmbăierea
Ținându-se de nas,
mama râde-nfrântă.
Se miră, stinsă-n glas –
ce iz! ce duh cuvântă!
Voioasă, ca un ananas,
rebela fără cauză
întârzie în apă –
săpunul – o meduză.
Iar cea care înțeapă
e prețioasa scuză.
Nu poate fi amar,
dar nu în zadar!
Are propriul înțeles,
nu e doar dezinteres.
Știe el copii cuminți
care-l scapă printre dinți…
Nu e despre rău și bine,
întrebarea este Cine?
Coral
Stele, călători scaieți,
într-un copac cu pești,
unde adâncile tristeți
duc vesele povești –
nu-i târziu, nu e devreme,
e numai gentil
locul cel mai bun din lume,
un suflet de copil…
Facebook
WhatsApp
TikTok
