DOAMNE DE EXCEPŢIE: Pictez Pereţi, artista care transformă pereţii în scene de poveste

MOTTO: “TOATE POPOARELE CIVILIZATE AU RESPECTAT FEMEIA”

JEAN JACQUES ROUSSEAU

 

Gazeta Dâmboviței vă propune în cursul lunii martie, o campanie de imagine dedicată doamnelor care au schimbat fața județului Dâmbovița. Femei remarcabile în domeniile lor de activitate, pentru care trebuie să avem tot respectul și prețuirea, într-o lume dominată de bărbați. Vă invităm să citiți poveștilor lor, în fiecare zi, în Gazeta Dâmboviței.

Astăzi aducem în faţa dumneavoastră o doamnă ceva mai tânără care a reuşit, însă, până la vârsta de 26 de ani să fie admirată de mulţi, datorită îndemânării cu care mânuieşte culorile, pasiune pe care a transformat-o într-un job care îi deschide uşile multor oameni, la propriu. Este vorba despre Roxana Cernea, cunoscută, însă, sub pseudonimul Pictez Pereţi, o tânără care “dă viaţă pereţilor”.

Mai multe lucruri despre această pasiune de a picta pereţi şi alte detalii despre viaţa sa, unele despre care nu ştiu mulţi, ne-a vorbit Pictez Pereţi într-un interviu:

R:  -Cum a fost copilăria ta? Ai fost un copil cuminte sau unul rebel?

P.P.- Copilăria mea a fost foarte colorată şi fericită. Multe vacanţe, multe jocuri, iar faptul că am avut un frate mai mare mi-a dat un oarecare avânt în viaţă. Călcam pe urmele lui şi părea totul mai uşor. Fiind cu 4 ani mai mare, era cu o generaţie înaintea mea, am avut acelaşi învăţător, aceeaşi dirigintă, aceiaşi profesori. Părinţii ne-au crescut apropiaţi şi ne-au răsfăţat cum s-au priceput mai bine la timpul acela. Vacanţe frumoase din care învăţam mereu ceva şi sfaturi frumoase fără certuri sau pedepse. Am fost susţinută în tot ceea ce am vrut să fac şi mereu încurajată. Fie că făceam o poezie sau desenam ceva-care nu neapărat arăta foarte bine, sau modelam ceva…întotdeauna părinţii mei primeau orice acţiune cu laude, iar eu prindeam şi mai multă încredere în forţele proprii. Am crescut cu bunicii foarte aproape, bunici moderni de oraş, care ne plimbau cu maşina ba la munte, ba la pădure, drept pentru care şi acum sunt alături de noi la fel de mult şi la fel de moderni, cu profile de facebook şi indemanare foarte bună la diferite gadgeturi. De asemenea, ei reprezintă un model de familie ideal pentru mine. Atât bunicii din partea mamei, cât şi din partea tatălui au primit în anul 2010 diplomă pentru implinirea a 50 de ani de căsătorie. Cât despre mine ca şi copil, îmi aduc aminte decât că aveam o imaginaţie nebună, făceam teatru de păpuşi la gard pentru trecătorii de pe stradă, făceam machete din diferite materiale din natură, construiam din beţe de chibrit căsuţe pentru furnici şi multe altele. Nu eram foarte ascultătoare şi întotdeauna voiam să fac cum credeam eu că e bine. Mama spune mereu chiar că a fost tare dificil să mă crească, pentru că eram independentă şi mereu îmi impuneam punctul de vedere. Meritul e al ei că a ştiut cum să mă modeleze şi să mă crească, să facă din acest lucru o tărie de caracter şi o calitate şi nu un defect. Pe scurt, am avut o copilărie minunată.

R:  -Cum ai ajuns să pictezi pereţi şi să fii cunoscută, iubită, admirată şi solicitată de oameni din toată ţara şi din afara ţării?

P.P. – Mereu mi-am dorit să încerc să pictez un perete. Întamplarea  a făcut să fiu educatoare la o grădiniţă de ţară, la o grupă de copii cu nevoi sociale. Profesam într-o clasă mică, o fostă cămară unde depozitau restul educatoarele materiale didactice, câteva jucărioare şi un mobilier sărac. În primă fază, am tot strâns saci de hăinuţe pentru copii, de la prieteni şi cunoscuţi, şi le-am donat celor mici. După care nu ştiu cum, mi-a venit ideea într-o după-amiază să le fac o surpriză şi să aibă o mică bucurie dimineaţa următoare, când ajung la grădiniţă. M-am înarmat cu acuarele şi pensule şi am început pictura. Era un desen tare vesel, cu animăluţe zâmbitoare şi un curcubeu mare cu fluturi…nu pot să exprim în cuvinte reacţia lor. Le-au strălucit ochii în mii de culori şi mângâiau şi pupau peretele… Asta a fost prima pictură, a mai urmat alta în holul grădiniţei, apoi la altă grădiniţă, la o discotecă şi mi-am şi făcut celebrul profil pe Facebook cu Pictez Pereţi. Şi aşa au început să vina comenzile, întai de la prieteni, apoi de la diferiţi oameni din Bucureşti şi în scurt timp realizam picturi în cafenele şi restaurante din ţară. Am fost contactata mai apoi de reviste de specialitate din ţară, am primit proiecte în afară şi invitaţii la emisiuni naţionale. Dacă ar fi s-o iau de la capăt, nu ştiu ce am facut bine sau care au fost paşii, dar cred că încrederea în mine, sociabilitatea şi simţul umorului m-au dus puţin mai sus decat ceilalţi tineri artişti, care sunt poate şi mai talentaţi ca mine, dar care nu au ştiut „să îşi vândă arta ”la nivel de marketing. Acum pot spune că am o legătură destul de strânsă cu cei de pe Facebook, poate cunosc personal doar 8% din cei care îmi urmăresc postările şi lucrările, dar îi simt aproape şi îi respect foarte mult, pentru că sunt oameni calzi, inteligenţi, cu simţul umorului şi direcţi. Oameni cu joburi importante sau, pur si simplu, cu valori înalte, care au o lumină frumoasă şi o vibraţie intense

R:  -Ştiu că ai lucrat şi în presă. De ce nu ai rămas în acest domeniu?

P.P. – Perioada cu mass media mi-a plăcut tare mult, deşi a venit într-o etapă a vieţii în care eram destul de crudă şi de naivă. Am ajuns la ziar de fapt printr-un interviu la radio. Acolo voiam, de fapt, să ajung şi încă a rămas o dorinţă neîmplinită, deocamdată. O s-o bifez şi pe aceasta în viaţă, mai mult ca sigur. Nu a fost acela momentul potrivit. Nu am rămas în presa pentru că artiştilor le este greu să se încadreze într-un tipar, într-un program fix, în reguli impuse de alţii. Mă bucur că am ajuns să fac ce îmi place cu adevărat.

 

R:  -Ai mai profesat şi în alte domenii? Ai absolvit studii de pedagogie. Nu te-ai gândit la o carieră în domeniu?

P.P. – În alte domenii în afară de învăţământ şi mass media? Nu.

 

R:  -Până când te vezi pictând pereţi?

P.P. – Este o întrebare bună, a cărui răspuns oscilează la poli diferiţi la fiecare minut. Acum îmi vine să-ţi spun „toată viaţa”, iar în următorul minut probabil îţi voi răspunde „până mi se oferă ceva ce va reuşi să îmi umple sufletul şi mai mult”. Partea frumoasă e că pictatul pereţilor nu are vârstă, iar dacă nu te plictiseşti, poţi avea o carieră de o viaţă în pictura murală, aşa cum sunt şi pictorii de biserici. Deocamdată, este tot ce mi-aş fi putut dori de la un job.

R:  -Ce altceva crezi că ţi s-ar fi potrivit să faci?

P.P. –Să dublez desene animate. E o dorinţă ascunsă şi o abilitate necunoscută de mulţi, aceea că îmi pot modela vocea în orice fel. Abia aştept să citesc poveşti noaptea băieţelului meu.

 

R:  -Cum este Pictez Pereţi ca fiică, soră, soţie, mamă şi femeie?

P.P. – Pictez Pereţi ca fiică este dificilă, dar şi iubitoare, îmi iubesc familia, dar pentru că sunt o persoană directă şi critică, sunt destul de dificilă şi greu de mulţumit, deoarece sunt perfectionistă. Ca soră, iubitoare şi ascultătoare, poate nu când era mică, dar de când am crescut, ascult şi mereu iau în considerare opiniile şi sfaturile primite de la fratele meu Răzvan.

Ca soţie: grijulie, atentă, pretenţioasă dar şi supusă, de-a lungul vieţii am învăţat ca într-o relaţie. Ca să meargă totul armonios, trebuie să faci compromisuri, să fii dispus să te modelezi, să asculţi mai mult decât vorbeşti şi să menţii iubirea prin respect şi devotament.Ca mamă: şi mai grijulie, şi mai răbdătoare şi mai iubitoare şi foarte protectoare. Citesc mereu diferite cărţi, care să mă ajute să fiu o mamă ideala. Vreau să îi ofer puiului meu o copilărie minunată, fără griji şi să aibă parte de o libertate firească.

 

R:  – Ai avut sau ai vreun model în viaţă sau pe cineva pe care admiri?

P.P. Nu am avut un model fix. Îmi iubesc părinţii şi bunicii şi îi admir pentru faptul în care au pus familia pe primul loc întotdeauna, mă mândresc cu fratele meu şi deseori a fost mai mult decât un model pentru caracterul şi cultura lui, iar acum îmi este model soţul meu, pentru că este serios, conştiincios, muncitor, corect, artist şi cu simţul umorului. Aşadar, am mai multe modele în viaţă, dar pentru mine înseamnă un tot unitar.

P.P. Este foarte frumos, dar şi dificil în acelaşi timp. Lucrezi pentru tine, nu ai un patron sau un program strict, nu primeşti sancţiuni şi îţi faci singur regulile. Dar cum sunt o persoană pretenţioasă şi perfecţionistă, cele mai multe critici în viaţa asta le aduc tot mie. Când ai propria afacere, atunci când munceşti, ştii că munceşti 100% pentru tine, nu te poţi trage în piept şi nu poţi fi neserios cu tine. Când doreşti performanţe, ştii că tu trebuie să lucrezi din greu şi doar tu ai de câştigat.

R:   -Reuşeşti să onorezi toate comenzile?

P.P. Din păcate, nu reuşesc să duc la bun sfârşit toate comenzile pe care le primesc, multe le amân sau le anulez din start. Am ajuns la un nivel la care îmi pot alege comenzile care îmi plac cel mai mult şi să renunţ la cele care nu ma încântă. Înainte făceam orice pictură, oricând şi pe orice bani. A fost unul dintre sacrificiile făcute. Nu a contat că uneori nu îmi ieşeau nici banii de drum, pe mine mă interesa să am cât mai multe comenzi, cât mai multe lucrări, pentru că ştiam că, pe o perioadă de timp din ce în ce mai mulţi oameni vor afla de mine, pyramidal, fiecare trebuia să spună altuia despre o fată pe care o ştie, care pictează pereti. Dacă am 10.000 de oameni care mă urmaresc zilnic, poate doar 300 vor ajunge să îmi ceară la un moment dat să le pictez., dar restul sigur vor răspunde atunci când sunt întrebaţi de cineva care are nevoie de picturi pe pereţi: Ştiu eu o fată..”

 

 

R:   – Nu te-ai gândit să-ţi iei şi un discipol?

P.P. Ma gândisem în 2012 destul de serios la treaba asta. Aveam tot mai multe comenzi şi o singură mână de lucru, mana stângă a mea. Dar destinul a făcut să îmi cunosc soţul şi culmea artist şi el şi să fie fix omul de care aveam nevoie în echipa mea. Întamplător, mama lui este pictoriţă şi chiar renumită în ţară, cu lucrări la multe galerii de artă şi premii câştigate aproape la toate concursurile de specialitate. Şi dumneaei a pictat de la icoane pe sticlă, până la rochii. Aşadar, soţul meu a venit într-o perioadă perfectă din viaţa mea, din toate punctele de vedere şi gata instruit, sora lui fiind de asemenea pictoriţă şi profesoară de desen. Deşi pictează tare frumos, el nu a dorit să-şi extindă pasiunea, dar îi place să sculpteze, cântă la chitară şi la tobe, dar, ca şi mine, cu timp liber mult prea puţin, deoarece are şi un job stabil.

 R:   -Cum este să fii propriul patron?

P.P. Este foarte frumos dar și dificil în același timp. Lucrezi pentru tine, nu ai un patron sau un program strict, nu primești sancțiuni și îți faci singur regulile. Dar cum sunt o persoană pretențioasă și perfecționistă, iar cele mai multe critici în viața asta mi le aduc tot mie. Când ai propria afacere, atunci când muncești, știi că muncești 100% pentru tine, nu te poți trage în piept și nu poți fi neserios cu tine. Când dorești performanțe, știi că tu trebuie să lucrezi din greu și doar tu ai de câștigat.

R:   – Care au fost cele mai frumoase momente din toată activitatea ta ca Pictez Pereţi de până acum? de câţi ani faci treaba asta?

P.P. Cele mai frumoase momente din viaţa mea au fost evenimentele la care am luat parte cu ajutorul pictatului, evenimente ale unor persoane publice, oameni pe care îi admiram de la televizor, oameni care m-au adoptat în cercul lor şi îmi apreciează munca şi îmi dau atat sfaturi, cat şi critici pe care le primesc cu căldură. Peste două luni se împlinesc 4 ani de când mi-am deschis contul pe Facebook cu Pictez Pereţi.

R:   – Ai avut vreun moment în care ai vrut să renunţi la ceeea ce faci?

P.P. Nu, niciodată.

 

R:   – Care sunt pasiunile tale? Cum te relaxezi tu?

P.P. Îmi place să călătoresc cu soţul meu. Urmează să ne luăm un motor şi ne dorim să vedem cât de mult putem din Europa şi să mergem în familie pe munte cu cortul. Îmi place să citesc, să cânt la chitară şi să compun poezii pentru copilul meu. I-am facut un blog în care îmi adun rimele, ca înca un dar de la mine pentru el când va fi la maturitate.

pictez (4)

pictez (5)

pictez (6)

pictez (3)

pictez (2)

pictez (1)

pictez

pereti pereti (1) pereti (2) pereti (3) pereti (4) pereti (5) pereti (6) pereti (7) pereti (8)

 Foto-Arhivă personală Roxana Cernea

 

Citeşte şi

DOAMNE DE EXCEPŢIE: Geta Ilie, infirmiera cu mâini “de aur”, pentru care munca înobilează sub orice formă

DOAMNE DE EXCEPȚIE: Ruxandra Pașcanu, medicul care le redă tinerețea femeilor

DOAMNE DE EXCEPȚIE: Gabriela Istrate – Povestea unui dascăl dedicat în totalitate elevilor

DOAMNE DE EXCEPŢIE: Teodora Anghelescu, primăriţa care dovedeşte că femeile au un cuvânt de spus în administraţie

 

 

 

 

 


Valeriana heidelbergcement


Gurmand + Raiman caleatargovetilor
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro