Educatie

  Putem foarte bine să gândim și să cunoaștem fără trecut și fără viitor. Dar putem oare să detașăm serile actorului din noi, de scena pe care picură, pe limba și buzele celui ales, o rană suavă ca o miere dulce? Cât e de firesc, vă întreb, să cuprinzi cu mintea nemăsuratul ? Actorul e … Citește mai mult

Poeți-cavaleri, nostalgici ai unei lumi care, cel mai probabil, nu a existat niciodată, protagoniștii filmelor lui Wes Anderson sunt stilați și manierați până în vârful unghiilor, în orice conjunctură. Sunt fie puțin pudrați cu, fie tăvăliți de-a binelea prin donquijotism. Se ghidează ghiduș după un cod (sau simț) al binelui și al răului filtrat de … Citește mai mult

Biletele de călătorie cu transportul public din București sunt printre cele mai ieftine din Europa. Experiențele de călătorie sunt, de asemenea, aparte. Dacă ai noroc, călătoria cu autobuzul, numit de bucureșteni „mașină”, decurge normal, civilizat. De regulă, dimineața, toate mijloacele de transport sunt aglomerate, iar călătorii sunt oameni obișnuiți care merg la serviciu sau pe … Citește mai mult

         Astăzi m-am apucat de lămurit problema ciobanului mioritic la clasa a VIII-a, demers dificil dacă ai în vedere că sunt nişte copii de paisprezece ani şi dacă nu vrei să te rezumi la o banală povestire pe momentele subiectului şi la evidenţierea câtorva motive literare. Oricum mă simţeam niţel în ofsaid, dat fiind … Citește mai mult

RELIEF   În relieful sufletului munții tresar înfiorați de înălțimi . Pe cel mai înalt dintre ei te-am așezat pe tine. Stai și-mi privești în prăpastia sufletului cum se strecoară subțire izvorul unui sentiment în întunericul unui codru de neliniști. În văile inimii râul sentimentelor curge mai puțin năvalnic, dar mai limpede, parcă. Câmpia viselor … Citește mai mult

  Primele mele jucării au fost un ursuleț de cârpă, un clovn (tot de cârpă, pe care îl chema Breckner, ca pe băcanul de vizavi și care, dacă îl apăsai pe piept știa să bată din palme), mai multe seturi de cuburi, un camion de lemn (mi-l meșterise un frate de-al bunică-mii,  care poseda o … Citește mai mult

1.Vă recomand un articol mai vechi din Le Monde despre Nelson Mandela. Articolul surprinde foarte bine personalitatea unui om care nu s-a pretins niciodată simbol sau sfânt. A fost un om, cu multe calități și defecte, dar care a avut cu adevărat un ideal și care a știut cu adevărat să iubească. Asa cum bine … Citește mai mult

  MIHALACHE   DRĂGHICEANU   În toamna anului 2013 s-au sărbătorit 180 de ani de existenţă a Şcolii generale „Vasile Cârlova“ din Târgovişte, prilej cu care s-a amintit şi de Mihalache Drăghiceanu, ca unul dintre cei care au contribuit la înfiinţarea primei şcoli publice şi a primei Şcoli normale de învăţători din oraşul Târgovişte. Dacă despre … Citește mai mult

                Anumite lucruri din copilărie nu le poți uita niciodată… În martie 1955 , încă nu împlinisem 11 ani, eram elev în a V -a elementară la o școală cu internat.  Eram, bineînțeles, pionier și pentru faptul că eram destul de bun la învățătură, nu chiuleam, n-am fost prins furând pâine de la cantină … Citește mai mult

  De câţiva ani, avem în programul şi programa şcolară o săptămână specială, identificată prin pretenţioasa sintagmă  „Şcoala altfel”. De ce ar trebui să fie şcoala „altfel” decât este de obicei nu cred că mai este un motiv de dispută sau de dileme interioare pentru nimeni, mai ales după ce, în ultima vreme, învăţământul a … Citește mai mult

  Într-una dintre serile anului 1921 puteaţi lua cina la unul dintre restaurantele de categoria I din oraş, aşa cum era, de pildă, cel situat în strada Libertăţii la nr.14. Se numea “Central” şi era proprietatea lui I.H.Constantinescu, în vreme ce pe strada I.E.Rădulescu, nr.34, se afla proprietatea lui Al.Lupoiu, cu denumirea “Piticu”. Pentru cei … Citește mai mult

  Un prieten îmi spunea că el crede cu certitudine că orice instituţie  este coruptă de la conducere până la angajat. „Foarte adevărat”, i-am răspuns, însă în ziua de azi individul înclină spre corupţie. Întâi corupţia normelor interne, a valorilor sale care sunt abolite în societatea în care trăieşte şi pentru care nu mai găseşte … Citește mai mult

                           Din oricare punct sau unghi de vedere a-i privi evenimentele petrecute în flux continuu în ultimele săptămâni în Ucraina, recte Crimeea, nu poţi să nu te gândeşti că istoria, asemenea unui animal de pradă care şi-a prezervat, peste timp, toate simţurile şi reflexele treze, e gata să sară mereu la gâtul realităţii, repetându-se în … Citește mai mult

Motto: ,, Iubesc literatura sfâșietor, în chiar clipa când moare”- Roland Barthes unu ……….. doi Mai departe, din fiecare câte puțin. Fundația, baza textului ce urmează a fi (de)scris. Desigur povestea trebuie povestită povestitorului, celui care o scrie. O preluare și o transpunere.  Facerea literaturii începe întotdeauna cu o poveste mai mult sau mai puțin … Citește mai mult

  Demult, mileniul trecut, pe când eram elev de şcoală generală şi, mai apoi, de liceu, obişnuiam să mă gândesc la profesorii mei ca la oameni care nu aveau nimic în comun cu lumea din care veneam eu însumi. Printr-o bizară deficienţă de imaginaţie, nu mi i-am putut imagina niciodată în posturi casnice, făcând mâncare … Citește mai mult

  O pasăre. O umbră venită de nicăieri. Gheare-ameninţătoare, ochi ager… Întinde aripile şi se face noapte. Nici o stea. Doar ochiul sticlos. Nici o speranţă. Doar ţipăt ascuţit…     Te-opreşti tăcut în faţa uşii Ţi-e teamă de ce-ascunde ea Grăbiţi devin deodată paşii Şi inima ţi-o simţi mai grea. Dar totuşi un impuls … Citește mai mult

Niciodată să nu uităm de cei mai triști ca noi, așa spunea un cântec folk din anii 70… Trăim fiecare timpul care ni s-a dat, preocupați de ceea ce ni se întâmplă, suntem mulțumiți, uneori fericiți sau dezamăgiți, norocoși sau nu, așteptând să vină timpul „în care ne merge bine”. Suntem contemporani cu zbuciumul, suferința … Citește mai mult

Ostenitori ai Seminarului Monahal Cernica-Ilfov: Chesarie Păunescu şi Gheorghe Cotenescu În trecutul glorios al creştinismului, în vremurile prigoanei, conflictelor religioase şi ereziilor, devotaţii şi curajoşii soldaţi care au fost călugării au luptat şi apărat Biserica. La jumătatea sec. XIX, consecinţelor pozitive ale reformelor lui Cuza şi Kogălniceanu li s-au alăturat, sărăcirea Bisericii şi decăderea vieţii … Citește mai mult

Lumea lui Creangă e prea scăldată în lumina lucrurilor simple şi durabile, prea aplecată asupra humei, ca să fie sedusă de demonul simbolului sofisticat şi al abstracţiunilor. Cuptorul, vatra casei, ceaunul, pirostriile, făina sau melesteul din cimilitura lui Stan Păţitul constituie gloria ei cuminte, măruntă şi perenă. Ea, sfânta materie a lumii, este tovarăşa de … Citește mai mult

                       Pentru  Ticuţǎ– pentru cǎ a fost  şi  Paul-Mircea –pentru cǎ   n-a știut…                                      „Nothing human disgust me unless is unkind, violent.” (Hannah, in The Night of the Iguana)                                                                Când te naști ți se dau                                                            două șanse: să fii fericit                                                                  ori să te sinucizi.                      Majoritatea le ignorăm pe amândouă.     … Citește mai mult

  1. mă gîndesc să mă sinucid în fiecare zi și mai ales în fiecare viață (optimism)   2.mi-e frică iar să spun că te iubesc (frica se naște din tăcere)   3. doar somnul tău visînd la întuneric never say no visatul este sferic (joacă)   4. îmi place ieri-ul are viitor (azi)   … Citește mai mult

  Am fost perfecți   La început am fost perfecți, dar ne-am ciobit pașii pe calea dispusă de Înaltul. Culorile ni s-au tocit devenind o umbra din ce în ce mai lungă de dor și neputință. Am șlefuit materia născută din iubire și speranță, până când a devenit un cerc de foc, pe care l-am … Citește mai mult

                                                       Ei bine, ei erau nişte asasini. Nu doar metodici şi eficienţi, nu doar îndrăgostiţi până la demenţă de rigoarea calculului aritmetic, nu doar pătrunşi de ideea că moartea trebuie înfăptuită cu pedanterie, ci şi atât de sensibili, atât de plini de maniere, încât nu suportau să audă o împuşcătură dacă între declicul … Citește mai mult

Ştiu că poate articolele pe care le public de obicei nu sunt pentru publicul general însă vorbim aici de “Cultura de sâmbătă”, aşa că îmi permit să atac subiecte mai importante sau mai serioase. De asta vreau ca astăzi să aduc la lumină situaţia României la un nivel relative, faţă de situaţia celorlalte state din … Citește mai mult

Am senzația că în loc să merg înainte fac piruete și întâlnesc în calea mea aceleași lucruri și aceleași probleme. Se învârte lumea prea repede și mintea mea plutește departe ca într-o tornadă. Zâmbesc mereu cu privirea pierdută, soarele arzător în față, șoseaua, curbele, văd absolut totul, dar uneori nu prea înțeleg mare lucru. Sunt … Citește mai mult

  Am orbit. Am orbit sau am uitat să mai privesc, să mai admir fericirea și durerea ce mă înconjoară. Oarecum, am învățat să mă uit doar la vârfurile pantofilor atunci când merg și la foile îndoite de o pastă demodată atunci când sunt acasă… Acasă: aici am renunțat de mult timp să mai observ … Citește mai mult

      „Arta nu este o meserie și nu slujește în principiu decât sieși” spune Tudor Arghezi.  Arta cheamă, nu dă pace și se cuibărește în sufletul artistului până la epuizarea acestuia. A te dedica artei înseamnă a da viață vieții tale și a lăsa să germineze sămanța pe care Dumnezeu a pus-o înlăuntrul tău. … Citește mai mult

Xxx   Am fost la o nuntă și m-am indispus de la început: mireasa nu corespundea cu ideea mea de mireasă. E drept, avea, sărăcuța, o rochițică albă, că – dă! – era mireasă. Era strâmtă rochițica ș-avea volane de sus până jos, parcă era un prezervativ cu volane. În rest era bine, numai că i … Citește mai mult