Mărturisesc că, până acum câteva zile, habar nu aveam unde anume se află pe hartă Roşia Montană. Văzusem, ca toată lumea de altfel, clipul în care Sanda Lungu împletea ciorapi şi pe cel în care Maia Morgenstern îşi smulgea bijuteriile. Cam atât. Şi asta pentru că, fiind ceva mai sceptic din fire, mereu m-am întrebat … Citește mai mult
Conform statisticilor 9% dintre americani sprijină un posibil război în Siria. Ei , împreună cu Obama merg pe principiul „Dacă nu noi atunci cine?”. Cine să-i mai salveze şi pe sirieni… Desigur în cazul unui război în Orientul Mijlociu, îi urmăm şi noi pe americani ca nişte maidanezi loiali, aşa cum ne-am obişnuit din timpuri … Citește mai mult
Două mari probleme macină la acest moment scumpa noastră țărișoară: Roșia Montană și (iarăși) câinii vagabonzi. Discutate, disputate aceste probleme ascund alte probleme. Ne putem aștepta la niște Hotărâri de Urgență care să treacă nevăzute, din alte domenii decât cele de mai sus. Dar, să trecem peste o posibilă teorie a conspirației. A venit miros … Citește mai mult
Mă tot gândesc de ceva vreme la această întrebare care mă aruncă veșnic într-o dilemă cumplită. Discuțiile cu prietenii, cu colegii de breaslă, cu doamnele, cu domnișoarele de pension, cu golanii din cartier, cu politicienii (sic!)… toate converg, mai devreme sau mai târziu, spre problema pe care această întrebare o deschide. Dacă două zile la … Citește mai mult
După aparențe, îmi imaginez că în casele lor e curat, ordine, că își prețuiesc obiectele de valoare – televizoarele HD, HDD, 3D, aparatele de aer condiționat nu au cum să le lipsească. Investesc în produse de îngrijire, parfumuri, ele își fac unghiile „la salon”, poate își pun și unghii false, își vopsesc părul în mod … Citește mai mult
Tocăniţa mass-media clocoteşte şi mai-mai că stă să dea pe-afară cu acuze şi accese de revoltă. Şi pe bună dreptate, dar cam târzior. Mai bine mai târziu, decât niciodată, se apără autorităţile, după eternul principiu românesc, ‚las’ pe mâine ce poţi face azi’. Aşa cum le place să ne elogieze marii artişti după trecerea acestora … Citește mai mult
O amică la care ţin mult a trecut astăzi pe la mine şi mi-a povestit, între altele, că a avut niţică distracţie acasă, adică s-a ciondănit cu bărbatul luat legal şi “cu cununie” (iată alta dintre cacofoniile mele preferate), care i-a reproşat că tot spălând, călcând, curăţind, mergând la serviciu etc. a uitat să mai … Citește mai mult
Domnule preşedinte, Sunt un om simplu, ca alte miliarde de oameni simpli…Un om simplu, care are o familie, o slujbă, îşi plăteşte toate taxele şi impozitele către stat; un om care vrea doar să trăiască în linişte şi pace, să ajungă să se bucure în tihnă de nepoţii lui. Bunicii mi-au povestit cum a fost … Citește mai mult
Nu mă trezi, atunci când soarele va privi cu tristeţe înapoi, luându-şi rămas bun… Lasă-mă închisă în scoica pierdută pe ţărmul verii trecute, sărutat pătimaş de-un val, din ce în ce mai insistent… Lasă-mă agăţată-n cui, lângă pălăria de pescar închipuit, ce ratează, la fiecare escapadă estivală, şansa întâlnirii cu peştișorul auriu….( şi de ce-ai … Citește mai mult
În amintirea prietenilor mei, NERO (brac german) și BLACHI (maidanez de elită) care au trăit fericiți pe strada LINIȘTEI, la numărul 17… 2.M-am născut în cel mai frumos loc din lume, aproape de malul sălbatic al oceanului, în punctul vestic extrem al continentului. Casa noastră e așezată la ieșirea din sat, pare săpată direct în … Citește mai mult
Astăzi s-a deschis cea de-a XII-a ediţie a Salonului Editorial „Ion Heliade Rădulescu”. Eveniment de tradiţie la care an de an participă numeroase edituri din ţară, dar şi edituri judeţene, salonul editorial reprezinţă pentru iubitorii cărţii, dar şi pentru Biblioteca judeţeană Dâmboviţa un motiv în plus de a sărbători cartea. La eveniment au fost prezenţi … Citește mai mult
Astăzi mă plimb. Îmi pun ochelarii de peisaj, tenișii de vreme blândă și cămașa cu hărți din copilărie. Rucsacul mi-e plin de amintiri, mere găsesc pe marginea drumului și nuci. Nu o să mă opresc nicăieri, o să-mi las picioarele să facă traseul. N-o să-i dau chip oboselii, n-o să dau rest amorțirii. Câteva păsări … Citește mai mult
În anul 2013 Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte organizează cea de-a IV-a ediţie a Bienalei de gravură „Gabriel Popescu”, ce poartă numele marelui artist care s-a născut şi a locuit pe meleaguri dâmboviţene, la Vulcana Pandele. Anul acesta cea de-a patra ediţie a bienalei îşi propune: – îmbogăţirea colecţiei Muzeului de Artă, secţie a … Citește mai mult
Comandatul unităţii militare de la Târgovişte din 1989, unde au fost împuşcaţi soţii Ceauşescu – Andrei Kemenici, a declarat, marţi, la inaugurarea punctului muzeal de la această fostă unitate militară că e un lucru bun că se poate vizita, toţi cetăţenii având dreptul să vină să vadă ce este aici şi a se informa cu privire la evenimentele din 1989.
Astăzi, 3 septembrie, este o dată ce va rămâne în istoria Târgoviştei ca ziua în care s-a deschis expoziţia „Metamorfozele unui loc al memoriei: de la cavalerimsul Şcolii de Ofiţeri „Ferdinand I” la spaţiul profan al procesului şi execuţiei soţilor Ceauşescu şi al sfârşitului regimului totalitar din România.” Prezenţi la deschiderea expoziţiei au fost atât … Citește mai mult
Componenți ai Clubului Victorioșilor au fost prezenți în weekendul trecut la Torac, în Serbia, acolo unde de ceva vreme Viorica și Victor Mihalache creează legături cu comunitatea sârbă. După repetiţii intense, vineri, 30 august, în sala mare a Căminului Cultural din Torac, a avut loc spectacolul de absolvire al componenţilor proiectului „Junior Celebrity”, proiect iniţiat … Citește mai mult
Se spune că aproape un sfert dintre noi suferim de tot felul de fobii. Exemple vechi: Stalin era obsedat de ideea că cineva vrea să-l otrăvească, Bonaparte nu suporta pisicile, Hitchcock avea ovofobie, adică repulsie față de gustul și mirosul de ouă, lui Walt Disney îi era frică de șoareci (bietul lui Mickey Mouse…), Marilyn … Citește mai mult
EDIȚIA cu numărul 21… Astăzi avem o temă comună: PRIETENE, PRIETENI, PRIETENIE… Un personaj rostește sonor, de pe scenă, că viața nu e o roată care se tot învârte, e doar o dramă cu final așteptat. Decorul e perfect, aștepți sfârșitul și cobori cortina. Ca un palat de zahăr ars… Ne rămân prietenii… Scriu și eu, cu drag, despre trei prieteni și o prietenă, adevărați și gata să mă privească în ochi.
În amintirea prietenilor mei, NERO (brac german) și BLACHI (maidanez de elită) care au trăit fericiți pe strada LINIȘTEI, la numărul 17… 1.Nu voi ști niciodată cum ar fi cel mai bine să povestesc toate câte urmează, la persoana întâi sau la a doua… Sau, poate, inventând la nesfârșit forme abstracte, care nu duc … Citește mai mult
Prietenia se trăiește… Chiar și atunci când rămân amintirile… Cel mai bun prieten al meu a fost LIVIU BÂRSAN, despre el nu pot să vorbesc la trecut. Copiii lui, Alexandra Vladovici BÂRSAN și Teodor Constantin BÂRSAN sunt, azi, prietenii mei la CULTURA DE SÂMBĂTĂ. Dragul meu Liviu ne citește în fiecare sâmbătă, știu asta, zâmbește … Citește mai mult
Dragă Diana, uite că deși facem parte din generații oarecum diferite, tristețea pe care tu ți-o exprimi cu-atâta demnitate, referitoare la cât de puțin și la felul aberant în care au ajuns să fie promovate la TV valorile și non-valorile, fapt care s-a generalizat, de altfel, în toată societatea românească, ne apropie foarte mult. Da, … Citește mai mult
Un dâmboviţean care îşi merită cetăţenia de onoare post-mortem: Preotul profesor Gheorghe I. Cotenescu Din noianul de ştiri vehiculate de mass-media argeşeană şi naţională, iese în evidenţă cea legată de recunoaşterea recentă a meritelor unui dâmboviţean. În mod surprinzător, acest valoros şi interesant intelectual din perioada interbelică – originar din localitatea Izvoarele (azi în componenţa … Citește mai mult
Exceptând persoanele oneste şi de bună credinţă, facebook-ul este plin de aşa-zişi “prieteni” de care este mult mai bine să te fereşti… O primă categorie o reprezintă escrocii, care fac tot posibilul să te păcălească, să îţi obţină detaliile personale, eventual un număr de cont bancar, ca să golească ce a mai rămas de golit … Citește mai mult
Acele moment în care te simți bine în compania cuiva? Momente în care te simți tu, necenzurat, de care îţi aminteşti ? Prietenia noastra a început cândva, devreme, în copilărie, nici nu mai știu când. Poate în jocurile de afară, din faţa blocului, poate prin dulapurile mamelor, printre haine și pantofi, poate cu papușile comuniste … Citește mai mult
Am vreo 100 şi ceva de prieteni, de toate culorile şi mărimile…Pe Facebook. Am şi prieteni în carne şi oase de pe toate continentele. Prieteni însă, pentru mine, rămâne un termen relativ. Prietenia între mine şi ei rămâne la un nivel de curiozitate culturală. Şi cred că e un lucrul general. Nu cred că prietenia … Citește mai mult
“Epopeea lui Ghigameş”, cea mai veche scriere din lume, este – între altele – un elogiu adus prieteniei adevărate, iar tânguirea eroului eponim la moartea lui Enghidu mă impresionează şi astăzi, la nu mai ştiu a câta lectură: “Şi a murit prietenul meu, Enghidu, care a vânat cu mine lei…”. Îmi place articolul hotărât al … Citește mai mult
Aceștia sunt cei trei termeni care definesc formele iubirii, atașamentului și tendinței spre unire al ființelor în concepția celor din Antichitate. Grecii erau niște fini observatori ale acestor forme interumane, sau între o ființă umană și o entitate abstractă, fie aceasta o ființă supra-pământească sau o Idee. Aceste nuanțe sunt foarte bine descrise în dialogul … Citește mai mult
Xxx Prin 1987 -88, fostul meu coleg de liceu, Itzic a fost arestat, pentru tulburarea liniștii vecinilor din bloc… Ajuns în celulă, spre surprinderea lui, a dat peste prietenul lui, Ștrul… – Da` ce-i cu tine aici, măi Itzic, de ce te-au arestat? l-a întrebat Ștrul. – Măi Ștrul, n-am mai putut… Aseară am ieșit … Citește mai mult
Dragă prietene, oricine ai fi, îți scriu acum pentru că am o stare cam ciudată. Nu știu cine ești, nu te vizualizez, dar îmi amintesc ce am făcut împreună. Îmi amintesc o dimineață despre care ai spus că e a mea, că seamănă cu mine dimineața aia. În toate diminețile pe care le prind de … Citește mai mult
Prin clasa a patra, cred, am descoperit în bibliotecă Cei trei muschetari. O ediţie veche, de prin 1964. N-aş şti să spun prin ce mi-a atras atenţia. Coperta era simplă, albastră, neatrăgătoare. Dar îmi amintesc că am scos cu greu cele două volume dintre cărţile între care stăteau strivite şi care mi le ascunseseră până … Citește mai mult