Riscul tot mai mare de infecţie a determinat iniţierea unui plan de acţiune pentru soluţionarea problemei hepatitei C în România.

România se află pe locul cinci în Europa din punct de vedere al numărului estimat de persoane cu Hepatita C. Conform ultimelor studii, numărul persoanelor cu infecţie virală C (VHC) este de aproximativ 650.000. Această cifră oficială include şi numărul celor care nu au fost diagnosticaţi şi trăiesc cu virusul, punându-şi în pericol atât propria viaţă, cât şi pe cea a celor din jur.

Asociaţia Naţională pentru Protecţia Pacienţilor, sub egida Comisiei de Sănătate din cadrul Camerei Deputaţilor, în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a organizat recent, la Palatul Parlamentului, o dezbatere referitoare la Hepatita C, la care au participat numeroşi specialişti şi reprezentanţi ai asociaţiilor de pacienţi. Împreună au gândit un plan de acţiune ce vizează începerea unui program naţional de diagnosticare, genotipare şi tratare, precum şi facilitatea accesului pacienţilor la terapia de ultimă generaţie. „Hepatita C este o problemă gravă şi subestimată în România”, a precizat  Achim Kautz, vicepreşedinte ELPA (European Liver Pacients Association – Asociația Europeană a Pacienților cu Afecțiuni ale Ficatului), prezent la eveniment. Date fiind cifrele din ce în ce mai alarmante cu privire la bolnavii de hepatita C din România şi accesul din ce în ce mai dificil la tratament, Asociația Europeană a Pacienților cu Afecțiuni ale Ficatului solicită Guvernului României să creeze o comisie de experţi care să dezvolte strategii pentru rezolvarea celor mai presante probleme care au legătură cu această boală. La nivel mondial, Virusul Hepatitei C (VHC) reprezintă cauza a peste 75% din totalul bolilor de ficat, iar în fiecare an sunt descoperite alte 3 – 4 milioane de cazuri de Hepatită C în întreaga lume.

Hepatita C, ucigaşul tăcut

Hepatita C este o afecţiune contagioasă a ficatului. Virusul hepatic C se transmite în primul rând prin expunerea la sânge infectat, care poate avea loc în cazul consumatorilor de droguri intravenoase, transfuziilor cu sânge sau produse din sânge, tatuajelor cu ace/tuş contaminate, echipamentului de hemodializă infectat, rănirilor cu obiecte ascuţite, comportamentului sexual cu risc crescut sau pe alte căi. Aproximativ 10% din persoanele infectate cu hepatită C nu cunosc modul în care au contactat boala.

Persoanele infectate cu virusul hepatic C nu prezintă, de obicei, simptome specifice bolii, de aceea acestei boli i se spune „ucigaşul tăcut”. Spre deosebire de alte forme de hepatită virală, icterul — îngălbenirea pielii şi a ochilor cauzată de excesul de bilirubină din sânge şi ţesuturi — poate iniţial să nu apară, până când persoana dezvoltă ciroză sau fibroză hepatică. Când simptomele apar totuşi, acestea pot fi uşoare şi pot include oboseală, dureri de stomac şi urticarie. Din cauza faptului că adesea infectarea cu virusul hepatic C nu prezintă simptome, multe persoane nu ştiu că au contactat boala şi îi pot infecta şi pe alţii. Singura cale de a şti dacă aveţi sau nu această boală este efectuarea unui test de sânge pentru hepatita C.

În prezent s-a demontrat că:

• Riscul infecţiilor în rândul bărbaţilor este mai scăzul decât în rândul femeilor. Acest lucru poate fi explicat prin avorturile ilegale efectuate în perioada comunistă.

• Din punct de vedere etnic, cele mai afectate grupuri sunt turco-tătarii şi romii.

• Nivelul de educaţie este un factor protector faţă de infecţia cu VHC. Cei fără studii sau doar cu studii elementare sunt predispuşi la infectare, în comparaţie cu cei cu studii liceale, post-liceale sau universitare.

• Sunt mult mai predispuşi la infectarea cu VHC cei care au avut cazuri de infecţie în familie, cei care folosesc droguri injectabile, cei care au beneficiat de transfuzii de  sânge, de intervenţii chirurgicale sau de spitalizări.

În România, cele mai dese cazuri de infectare cu VHC au fost descoperite la adulţii cu vârste cuprinse între 18 şi 69 de ani.