EDIȚIA  36…                Am auzit povestea scurtă de mai jos… Dincolo de ea, orice cuvânt este inutil. În spatele vitrinei unui magazin de încălțăminte, un copil amărât, desculț și trist se uita lung la pantofii din fața lui. Pe ușă a ieșit o doamnă, cu brațele pline de pachete colorate. Ce faci, micuțule? a … Citește mai mult

    În amintirea prietenilor mei, NERO (brac german) și BLACHI  (maidanez de elită) care au trăit fericiți pe strada LINIȘTEI, la numărul 17…       16.E luni, nici măcar n-a răsărit soarele… Îmi fac exercițiile de respirație, beau din cana mare, cu cafea fierbinte, mă dichisesc cu grijă în baia rece și mă … Citește mai mult

Aveam cam patru ani când am avut primul vis care mi-a rămas în memorie. Mergeam desculță printr-o mlaștină, era noapte și cerul era o burtă de mistreț. Nu vedeam unde calc, dar simțeam umezeală și o moliciune scârboasă sub talpă. La un moment dat am pășit pe ceva tare și solzos – o spinare de … Citește mai mult

Cum e să fii profesor astăzi, în România, m-a întrebat fostul meu dascăl de filosofie, din liceu…Răspunsul s-ar încadra pe o linie continuă care merge de la „cumplit” și „îngrozitor” până la „sublim” (nu în sens ironic în legătură cu acest ultim termen). Am să merg de jos în sus pe această linie, care într-un … Citește mai mult

La proba scrisă de limba şi literatura românăa examenului de bacalaureat din 2006, candidaţii au avut de redactat, printre altele, şi un eseu despre condiţia intelectualului în societate, făcând referire la un roman studiat. Mulţi dintre ei sau, oricum, îndeajuns de mulţi încât toată tărăşenia să devină caz naţional, au ales să scrie despre Ilie … Citește mai mult

               În una din maximele sale referitoare la zâmbet,  Garabet Ibrăileanu afirma: „În pădurile preistorice, arma pitecantropului era ciomagul, arma omului modern este zâmbetul. Și atunci și astăzi  expresia fizică a sentimentului a rămas aceeași: arătarea caninilor”.  Că zâmbetul poate exterioriza inflexiunile cele mai ascunse ale sufletului nu încape îndoială. El e reflexul exterior al … Citește mai mult

1.Are dreptate Alison Mutler, România nu are inamici externi. Dușmanii României sunt șefii partidelor politice și baronii locali. Ei au creat clientela de incompetenți care împânzesc instituțiile care ar trebui să protejeze cetățenii, să îi asiste în situații de urgență. Degeaba sunt schimbați șefii unor instituții. Toți șefii partidelor politice ar trebui să se retragă … Citește mai mult

  Profesorul Niculae Abramescu În anul 2012, Primăria Municipiului Târgovişte a lansat o binevenită şi  inspirată monografie „Enciclopedia oraşului Târgovişte”, ediţia a II-a revăzută şi adăugată, la Editura Bibliotheca, elaborată de un grup de personalităţi târgoviştene.  În urma îndemnului primarului Gabriel Boriga făcut în „Argumentul”  lucrării,  Enciclopedia, că orice lucrare de acest gen este perfectibilă, … Citește mai mult

                            Anotimpurile trec fără să le luăm în seamă, fără le vedem frumuseţea, fără să ne desprindem niciodată de blestemul momentului prezent. Uneori, ne permitem scurte clipe de retrospecţie, în care ne dăm seama că a mai trecut încă o etapă a vieţii, că nu mai suntem la fel, că ne păcălim pe noi înşine … Citește mai mult

Început de regim comunist. Tineretul oraşului era plecat pe şantierele naţionale.  La 15 iulie 1948 Brigada a III-a Dâmboviţa, aflată pe şantierul naţional „Vasile Luca” de la Salva-Vişeu îl informa pe prefectul judeţului despre faptul că obţinuse, pentru a treia oară consecutiv, titlul de brigadă fruntaşă, devenind astfel „brigadă-pionier”. În tot acest timp, pe străzile … Citește mai mult

  Alerg pe cărăruia întortocheată, pavată cu ceasuri al căror geam spart îmi răneşte până la sânge tălpile ce simt şi ele povara…Timpului?! Privesc în grabă, limbile încremenite la diferite ore, ce au o semnificaţie aparte : timpul a”îngheţat” la fiecare nou început, la fiecare nouă experienţă, la fiecare lacrimă, la orice surâs, speranţă sau … Citește mai mult

Horea: „Vreme de trei saptamani oamenii nu s-or mai simtit robi… si asta nu ne-o puteti lua inapoi !”… Trimisul Imparatului: „Oamenii uita repede, Horea”… Hore : „ Se pare ca intr-adevar nu ne cunoasteti…Si de aceea nici nu ne veti putea stapani !”…   ( din filmul  HOREA- pe TVR 2 – un film exceptional … Citește mai mult

Oamenii stăteau înmărmuriţi şi nu puteau să creadă ce se întâmplă în faţa lor. Din mulţime răsări un bărbat de vârstă mijlocie şi întrebă cu îndrăzneală: -Ce-i aici, domne, ce se întâmplă? O femeie din mulţime, mai curajoasă îi răspunse: -Sunt nişte maladieni, nenorociţii de maladieni vor să bată un om. -Fir-ar ai dracu să … Citește mai mult

Mă uit la televizor – de ce, încă nu am aflat! – şi sunt informată că învăţământul românesc dă chix la capitolul integrarea copiilor cu dizabilităţi. Wow ! De ce nu sunt surprinsă ? Eu aş vrea să aflu ce face învăţământul românesc pentru copiii care ajung în clasele superioare ale ciclului gimnazial şi nu ştiu să … Citește mai mult

            Da, am fost la Satu Mare. Ciudat, m-am și întors. Stăteam deunăzi de vorbă cu bunul meu prieten care mă întreba ce și cum a fost. Printre răspunsuri și întrebări am realizat că, în urmă, istoriile se închid după 11 ani… Deocamdată… Dar nu despre asta e vorba…           Am stat 11 ani … Citește mai mult

                                                 Pe unul din vecinii mei de culoare, aflat cam la trei blocuri de mine, îl ştiam meloman. Tenace şi irezistibil. Duminică de duminică mă obişnuisem cu obiceiul său de a scoate magnetofonul pe pervazul ferestrei, impunându-şi de la  înălţimea parterului preferinţele muzicale în concerte de binefacere. Lansaţi în eter cu difuzoarele la maxim, … Citește mai mult

                Atenție! Textul de mai jos nu este document istoric, cum au crezut unii, ci este o proză de- a mea.   De dumnealui Kostakelu sin Grigorie Terziman ot târgul Ieşilor, terfeloagă ce s-au pierdutu, ce cu voia lui Dumnedzău găsit-o-am noi, Radul ot Tomeşti, preaumil uricariu i tâlcovnicu, într-un Presvitelnic zăhăit i rătăcit, … Citește mai mult

  Ofelia, sau Filologic vorbind                         Pentru  Ticuţǎ– pentru cǎ a fost  şi  Paul-Mircea –pentru cǎ   n-a știut…                                      „Nothing human disgust me unless is unkind, violent.” (Hannah, in The Night of the Iguana)                                                                Când te naști ți se dau                                                            două șanse: să fii fericit                                                                  ori să te sinucizi. Majoritatea le … Citește mai mult

  1.aveai tîrziu aveam devreme și cine știe cine-o să ne cheme și să ne spună tu ești puțin tîrziu iar tu ești cam pesemne (ninsorile nu cad ele rămîn)   2.mi se făcuse rău de dragoste dar și de întîmplare dansam mai știi dansam și nu era mai iară (doină) 3.iubito îți promit mari … Citește mai mult

  Capcana de fantasme   O să dau foc dorului. Voi face un rug mare și o să ard toate visele golite de sens. Până și urmele pașilor așteptați vor face scântei. Vor sângera picăturile timpului care a înghețat așteptând un semn. O să plouă cu picuri de viață spartă. Fărâme amintirile se vor topi … Citește mai mult

  În vremea despre care glăsuieşte povestea noastră, trăia pe fundul mării în ape tulburi, reci şi neprietenoase o mică sirenă. Acolo venise pe lume într-o scorbură calcaroasă săpată de curenţii marini, în negura adâncurilor unde cu greu îşi făcea loc câte o rază de soare. Cu toată vitregia locului, mica noastră sirenă se născuse … Citește mai mult

Am vrut să cunosc iubirea. Am vrut s-o  cunosc așa cum este ea atunci când o găsești: pură, încrezătoare… Am fost și eu curioasă să simt acel irepetabil măcar o dată…  Așa că am închis ochii. I-am închis, sperând că atunci când îi voi deschide voi da de ceea ce căutam. Dar nu a fost … Citește mai mult

Ceață. Parcă totul se aude împăienjenat. Încă mai am imagini și încă mai aud unele voci, foarte vag, dar totuși puțin cam neclare din visul ce tocmai s-a stins. Îmi întorc fața adolescentină, iar aceasta este bombardată cu lumina aia galbenă și nenorocită de la stâlpul din fața „reședinței” mele.    Vreau să văd cât … Citește mai mult

  Așteptare   Aștept Și timpul plânge în picuri purpurii Prin trupul meu. Devin ce-am fost cândva, Înainte să știu, Înainte să culeg vise. Te aștept, Arhanghel și umbră, îmbrăcată-n mireasă, Cu flori nenăscute-n buchet. În casă arde frigul… Îți văd vocea În spărturi de oglindă. Vino, Așează-mă pe marmura mai albă ca mine Ce … Citește mai mult

Xxx   Mi-e îngrozitor de dor de-a mai vorbi cu mine… ( P.J. ) Xxx   Și… cum e Mișcarea Populară?  Cum să fie?  Stânga unu, dreapta doi…         ( B.C. ) Xxx   În  Ucraina  „oamenii au primit dreptul să schimbe caracterul nonviolent al protestului,  din cauza surzeniei autorităților și a disprețului acestora pentru popor”. Uite, România, ia … Citește mai mult

Nu sunt neapărat o persoană veselă, dar reuşesc să fac faţă multor provocări din viaţa de zi cu zi ba râzând, ba ţipând, ba trăgând – la nevoie – o înjurătură deloc conformă cu o cucoană. Cum n-am pretins însă vreodată a fi aşa ceva, am scăpat de-o grijă. Ultimele două săptămâni m-au secat însă … Citește mai mult

Primele mele experienţe cu caracter  iniţiatic s-au desfăşurat sub tutela unui nuc uriaş, care se găsea exact în mijlocul curţii şi care avea şi el povestea lui, consemnată în arhivele nescrise ale familiei. Fusese plantat, cu totul întâmplător, de un câine, care îngropase cândva acolo din greşeală o nucă. Pe acest câine eu nu l-am … Citește mai mult