TABLETA DE VINERI – Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece…

„Țucu-ți, nană, ochii tăi / Că frumos te uiți cu ei.” Eh! ce ziceți? Mere? Când am dat peste versurile astea, am rămas paf.

   Avantajele de după 60 de ani:  cei care răpesc oameni nu mai sunt interesați de tine; în caz de luare de ostateci, tu vei fi printre primii eliberați; nimeni nu se mai așteaptă de la tine ca să alergi undeva; dacă seara ești sunat după ora 21:00 ești întrebat: „Nu te-am trezit?”; oamenii nu se mai întreabă dacă ești ipohondru; nu mai există nimic de învățat pe calea cea mai grea; lucrurile pe care le cumperi acum nu se mai uzează; poți cina și la 04:00 după-amiaza; poți trăi fără sex, dar fără ochelari nu; te angajezi în discuții serioase despre sistemul de pensii; depășirea vitezei legale nu mai e o provocare; nu mai încerci să-ți sugi burta dacă cineva intră în încăpere; în lift, cânți împreună cu difuzorul; ochii nu ți se mai strică;
încheieturile îți prezic vremea mai corect decât Institutul Național de Meteorologie; plățile făcute către asiguratorii de sănătate, în sfârșit, încep să-și arate roadele; secretele tale sunt în siguranță la prieteni, deoarece nici ei nu-și mai aduc aminte de ele; ți se pare reconfortant că literele din acest text sunt destul de mari… Te rog să transmiți această listă tuturor persoanelor de care îți mai aduci aminte

   Pandemia asta nu mi-a rupt legăturile scriitoricești. Am rămas ca și înainte: aproape de zero. Nu că mi-ar părea rău. Scriitorii sunt niște tipi dificili. Ca și mine – nu-i suport.  Pe cititori- e altă chestie.

 

   Nu lucrez la nici o televiziune, ca să fiu pseudo-popular, m-am îndepărtat de lumea scriitoricească (păstrez doar câțiva prieteni scriitori, așa cum Făt-frumos ținea pe sub haină cămașa fermecată), în general mă depărtez de lume – văd eu. Nu mă mai interesează nici apariția unor noi cărți și eventuala vogă în urma apariției lor. Să nu-mi vorbiți de mulțimea de prieteni de pe FB, că nu vă cred – FB-ul, o drăcie a zilelor noastre, care desemnează falsa apropiere dintre oameni. În genere, devin tot mai morocănos. De ce? Vârsta. Dar am scrisul. Cu toate că nu mă mai autoînșel nici cu el – vânare de vânt. Totuși, de el mă mai agăț și de familie. Sunt om și e musai să mă înșel. Ca să trăiesc. Mai am momente din astea, de luciditate cruntă.

 

   Vișinii de la gard, sunt șapte, stau înfloriți – ciorchini de flori. Văd albul florilor de pe fereastră proiectat pe cerul întunecat , a ploaie. Aș deschide fereastra, dar e prea frig. Curtea (la noi se spune ogradă) e îngălbenită de păpădie înflorită (la noi se zice curul găinii). În spatele casei lalelele roșii și narcisele (la noi se zic zarnacadele) albe și galbene. Nucii, omețelul și toate celelalte stau încă în așteptare, ca fata cea frumoasă care știe să-și ascundă frumusețile. Îmi mai clătesc ochii din când în când cu toate acestea și capăt puteri în treaba mea traducțională, ca Făt-frumos care bea apă vie.

 

   O snoavă evreiască de la Odessa, de unde au ieșit Ilf și Petrov, Isaak Babel. Și Cehov are multe în comun cu Crimeea și Odessa. Numai oameni cu umor. În piața de pește a Odessei: „De ce în piață sunt pești atât de diferiți?” Îi răspunde nevasta: „Ca și oamenii, uite, eu sunt frumoasă, pe când tu – nu.”

 

   Soția, aflată în stațiune, vreme de două săptămâni a primit de la soț doar un singur sms: „Unde e tirbușonul?”

 

RADU PĂRPĂUȚĂ este un prozator rafinat și talentat, un traducător de mare valoare și un povestitor fără egal, mare iubitor de Ion CREANGĂ…

 

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro