TABLETA DE VINERI – Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece…

Din textul autobiografic, să zicem, pe care l-am atașat la volumul „Giardinieri”, Editura Alfa, Iași, 2012. Mă gîndesc că am să mai adaug unele chestiuni…

 

Curriculum vitae sau dosar de cadre

 

Născut în februarie 1955, comuna Tomeşti, judeţul Iaşi, într-o familie din mica burghezie rurală (în viziunea altora – din chiaburime).

Mort – încă nu.

Boli – nu e cazul.

Boli contagioase – nu e cazul.

Urmează şcoala primară şi gimnazială în satul patern, Tomeşti, apoi un trimestru la liceul militar din Cîmpulung Moldovenesc, unde nu se adaptează, primeşte mustrare scrisă cu avertisment şi este eliminat. Apoi face liceul „Emil Racoviţă” din Iaşi şi facultatea de filologie, secţia rusă-română, la Universitatea „Al.I. Cuza”. Între timp face şi armata la trupele de grăniceri, unitatea din Rădăuţi. Drept aceea capătă gradul de sergent TR, iar odată cu trecerea timpului este înaintat la gradul de căpitan în rezervă.

Pînă în 1990 a lucrat la unele şcoli generale din comuna Răchitoasa, judeţul Bacău, în calitate de profesor de limba română. Apoi la fel şi la unele şcoli din comuna Tomeşti. Între 1987-1990 a fost documentarist şi traducător la un institut de cercetare de pe lîngă Combinatul de Utilaj Greu Iaşi.

Căsătorit, are doi copii, care actualmente lucrează în străinătate. Familist, monogam, heterosexual.

Fire religioasă, credincios ortodox, nepracticant al cultului, orientare anticlericală.

Nu a fost membru PCR, după ’90 s-a înscris însă în 6 partide. Nu cotizează, nu activează. Nu a colaborat cu fosta Securitate, nu a avut disidenţi în familie, în afară de o mătuşă, care a zis: „Bate vîntul de la porc”, adică de la răsărit. A luat cîteva poace la miliţia locală, dar apoi s-a dovedit că avea coteţul porcului orientat înspre răsărit față de casa personală, astfel că a fost absolvită de vină.

Vorbeşte peste medie limba română, limba rusă şi limba inguşetă (este singurul vorbitor al acestei limbi în România).

Patriot, elitist, boieros, cosmopolit şi utilizator Net.

Publicist free launcher, traducător, prozator.

Din 1990 a lucrat cîţiva ani la revista de cultură „Timpul” din Iaşi, parcurgînd calea de la „băiatul care cumpără ţigări” la redactor-şef. A colaborat la mai multe ziare şi reviste din ţară cu articole pe teme politice, culturale, sociale, cu proză şi traduceri. De menţionat că nu a apărut în presă înainte de ’89 decît o singură dată: la Miliţia ne informează pentru că a traversat neregulamentar strada.

Din 1991, la îndemnul patafizicianului Luca Piţu, a început să facă traduceri din limba rusă, ajungînd pînă în prezent la peste 40 de titluri de volume, plus nenumărate broşuri, articole, etc. Cîteva titluri: Povestire despre Antihrist de Vladimir Soloviov, Institutul European, 1991; Filosofia lui Dostoievski de Nikolai Berdiaev, Institutul European, 1992; Apocalipsa timpului nostru, Institutul european, 1994; Sensul istoriei de Nikolai Berdiaev, Polirom, 1996; Iisus Necunoscut de Dmitri Merejkovski, Tehnopress, 1998; Antihristul (studii), Polirom, 2000; Legendarul Nilus, Ed. Elisavaros, 2005; Lev Tolstoi, Hagi-Murad (proză scurtă), Tehnopress, 2005; F.M. Dostoievski, Sfielnica (proză scurtă), Tehnopress, 2006; Spărgătorul de gheaţă de Viktor Suvorov, Polirom, 1994, volum urmat de alte cinci ale aceluiaşi autor, apărute tot la Ed. Polirom, etc.

 

Alte… fragmente

Un toast georgian, preferatul meu… La aniversarea cuiva:

„Dragul meu…, beau pentru sicriul tău din lemn de stejar de o sută de ani, stejar pe care astăzi dimineață l-am sădit.”

 

Un toast georgian pentru nunți: Bag de seamă o anomalie anatomică la mirele nostru. Și să nu vă mirați. Nu are inima în stînga, ci în dreapta… acolo unde stă tînăra și fermecătoarea lui mireasă. Să le dorim ca această anomalie fenomenală să se păstreze în întreaga lor viață, ca inima să se tragă întotdeauna spre soție, iar inima soției să se tragă spre soț. Și ca atracția acestor inimi să nu decadă sub furtuni, sub desfrîu și ispite. Să bem pentru fericirea voastră!

 

Un gînd de Sărbători (împrumutat tot de la georgieni): Este întrebat un înțelept:

-De ce prietenii devin atît de ușor neprieteni, dar e foarte greu ca dușmanii să ajungă prieteni?

-Păi, o casă se distruge mai ușor decît se construiește – zice înțeleptul, un vas îl spargi mai ușor decît îl faci, iar banii îi pierzi mai ușor decît îi cîștigi.

Atunci propun un toast: să facem, iar nu să distrugem.

 

Și mi-am amintit de un alt toast vechi georgian: În vremurile de demult, o fregată învechită s-a scufundat în ocean. Un singur om s-a putut salva – s-a agățat de o scîndură lungă care plutea pe apă și a rămas la suprafață. Peste jumătate de oră, nu se știe cum, un alt naufragiat a ieșit din apă și s-a agățat de celălalt capăt al scîndurii. Primul a început să plîngă. Al doilea l-a întrebat:

-De ce plîngi?

Primul a răspuns:

-Vai! Un asemenea oaspete și nu am cu ce să-l servesc!

Așadar, să bem pentru bunele noastre gazde, care vor găsi întotdeauna cu ce să trateze chiar și pe musafirii nepoftiți.

 

Un preot explică la ora de Religie:

– Dumnezeu l-a creat pe Adam şi din coasta lui Adam a creat-o pe Eva…

– Părinte, îl întrerupe un elev, tata zice că ne tragem din maimuţe.

– Ascultă, zice preotul plictisit, cazul familiei tale nu mă interesează. Eu vorbesc în general.

 

O știre din presa românească, 1964: „Tovarășul Gheorghe Cioară a plecat pe calea aerului la Budapesta”.

 

RADU PĂRPĂUȚĂ este un prozator rafinat și talentat, un traducător de mare valoare și un povestitor fără egal, mare iubitor de Ion CREANGĂ…