TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Încă o poveste

Încă o poveste și trebuie să vă spun mai multe despre ea… Vremurile sunt, mai departe, tulburate de împrejurări virusate, dar ne rămâne o carte, apoi alegem un autor mai vechi sau mai nou, adică o evadare în visele personajelor fabuloase. Vă scriu azi despre unul dintre cele mai bune romane rusești ale acestui secol, despre o „elegie luminoasă pentru Moscova din perioada Uniunii Sovietice”. Așadar, „sunt fiul subteranului Moscovei, rezultatul prea multor nopți petrecute în oraș”… Astfel începe povestea lui Kiril, poreclit Mbobo. El este „naratorul precoce, în vârstă de 12 ani”. E născut dintr-o mamă siberiană și un atlet african, venit în 1980 la Jocurile Olimpice de la Moscova. Mbobo e un băiețel de culoare, fără tată, în anii atât de ciudați de dinaintea prăbușirii Uniunii Sovietice. E o poveste despre rasism, despre relația dintre individ și societate, despre alteritatea forțată de o istorie pe care am trăit-o și noi, înainte de schimbările din decembrie 1989, dacă le putem încă numi astfel. E un nou fel de a scrie o poveste și a spune câte ceva despre realitatea sordida și diversitatea Rusiei de azi.

Prin urmare, ce face Hamid Ismailov, autorul poveștii noastre, în romanul său „Mama mea, Moscova”? Pleacă de la faraonicele stații de metrou din Moscova și clădește niște „memorii ficționalizate, inspirate de anumite episoade din propria-i viață supusă capriciilor istoriei”. A fost comparat (și pe bună dreptate) cu forța stilistică a lui Salman Rushdie, s-a scris că Hamid Ismailov adună în paginile lui înfăptuirile grotești ale istoriei pe pământ. Să vă spun câte ceva și despre autor… Hamid Ismailov este născut în 1954, este un scriitor și jurnalist din Uzbekistan și a fost nevoit să-și părăsească țara în 1992. A ajuns în Marea Britanie, unde a început să lucreze pentru BBC World Service. Fusese amenințat cu închisoarea de către guvernul Uzbekistanului, care considera că scrierile sale au „tendințe democratice inacceptabile”. Doamne, cum sună asta… Tendințele democratice inacceptabile Aur curat! A fugit în Tashkent la începutul anilor ˈ90.

În romanul despre care încerc să scriu aici, numit „Mama mea, Moscova, Hamid Ismailov, caută, împreună cu eroul lui de culoare, Mbobo, atât deasupra cât și în măruntaiele Moscovei, răspunsul la întrebarea: ce înseamnă să fii mândru că ești rus? Povestea intră, încrâncenată sau duioasă, prin stațiile de metrou ale Moscovei: Parc Kulturi. Barrikadnaia. Taganskaia. Avtozavodskaia. Pavelețki, Novokuznețkaia. Oktiabrskaia. Șabolovskaia. Turkenevskaia. Ploșadi… Fiecare stație are o identitate a ei și dă un fel de vârstă și chip personajului din roman – Kiril, adică Mbobo. El trăiește prin amintirea stațiilor de metrou, multe dintre ele identice, cu structuri și aranjamente comuniste, fiecare stație este pentru el o eliberare și în același timp o închisoare din care nu prea mai poți evada. E vorba – s-a spus – și despre baroc, ciment, perestroika, vitralii, Renaștere, glasnost, Maiakovski, Lenin, candelabre, puști, aur etc.

La Moscova e întuneric mare, mai ales întuneric și, văzută de jos, din stațiile de metrou, în sus, Moscova e departe de aura ei mitică. Mbobo nu pare să înțeleagă în ce lume se află, iar lumea „nu înțelege ce caută Mbobo în ea, plutind printre stațiile de metrou poleite cu aur și eroi sovietici și povestindu-ne nouă, cititorilor, ce vede el. Mic spectru cârlionțat ce hoinărește apatic de la o stație la alta, de la o adresă la alta, în funcție de iubiții bahici ai mamei care nu-și găsește deloc drumul, un străin la Moscova orbecăie în măruntaiele unui oraș”. Toată povestea se întinde printr-o istorie căreia nu-i scapă nimic, care pustiește totul în jur.

Am ales un fragment care sper să vă îndemne la lectură, face bine în vremurile noastre triste de azi… „Îmi aduc aminte de ceea ce pentru mine este cea mai frumoasă dintre stațiile de metrou din Moscova – Sokol – și, în loc să-i redau frumusețea în versuri, îmi dau seama că vreau precizie absolută în descrierea mea: un lung discurs despre natura metroului sovietic. Privind cu ochii minții geometria ireproșabilă a stației, împletiturile perfecte, sub formă de petale, legându-se de floarea din cupolă, mă gândeam la ideea că metroul este subconștientul arhitecturii sovietice; inconștientul său colectiv, arhetipul său. Ce-a rămas nedesăvârșit la suprafață – ce n-a fost dus nicicând până la capăt – a fost desăvârșit în subteran. Aici, masele de oameni sunt perfect disciplinate, înscrise în granițele de timp și spațiu, iar curgerea acestor mase este strict înregimentată, urmând un plan elegant, asemenea instinctelor mecanice, cu pântecele rotund, mișcându-se inexorabil prin întuneric cu multele picioare și antene de fier; deasupra lor, omniprezentul păianjen al Partidului sau al GPU-KGB, cu sutele de ochi mititei pe fiecare picior în parte, pe fiecare antenă. Ieșirea este fixă, intrarea este fixă; toate capetele sunt legate.”

Ea, povestea, dispare încet, nu vezi nimic în urmă, nimic în fața ta… Am visat dintotdeauna să privesc apusul de pe acoperișul vreunei clădiri, pare că șoptește eroul fragil și nu chiar, care trăiește și dincolo de moartea lui violentă. Își amintește, pentru noi, atacat de viermii numeroși ai mormântului său. Pentru că „vântul ne flutura prin păr și apusul era atât de frumos și de trist că nu putea fi pus în cuvinte și a durat mult, mult de tot, atât cât era posibil într-o seară de iunie, fără niciun nor pe cer. M-am gândit la mama; la urma urmei, și ea era pe acest pământ, sub același soare…”

Iar eu cred mai departe în nevoia de poveste și o mai aduc, din când în când, aici, în Tableta de luni… Chiar dacă știu bine că voi avea mai puțini cititori decât de obicei…

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro