Printr-o circulară emisă de Ministerul Industriei Alimentare, cu nr.171325/1951 se reglementa consumul de carne în mediul rural, precizându-se totodată preţul de achiziţie(în viu) la următoarele animale: bovine-între 24 şi 32 de lei/kg, viţei-între 30 şi 40 de lei/kg, porci-între 90 şi 105 lei/kg, oi-între 22 şi 30 de lei/kg. Preţul de vânzare era reprezentat de preţul de achiziţie, la care se adăugau cheltuielile cu colectarea(3 lei/kg), comisionul de 7% al cooperativelor şi impozitul pe circulaţia mărfurilor, după sacrificarea animalelor adăugându-se un impozit de 2% pe circulaţia produselor. Astfel, o bovină achiziţionată de cooperativa de stat cu 10.000 de lei ajungea să fie văndută cu suma de 12.338 lei. Preţul la vânzarea cu amănuntul era considerabil mai mare ca preţul de bază, astfel că dacă 1 kg de carne de vită costa circa 35 de lei, preţul acesteia în cooperativele săteşti ajungea la 55 de lei.
Cooperativele săteşti puteau face sacrificări doar în ultima zi de vineri a fiecărei luni, fiecare sătean având dreptul la ½ kg de carne pe lună, dar respectându-se prioritatea: mai întâi ea era repartizată ţăranilor înscrişi în gospodăriile agricole colective, apoi celor înscrişi în categoria ţăranilor „săraci” şi în final celorlalţi săteni.
Imediat după 1945, reducerea semnificativă a numărului de animale ca urmare a pierderilor de război şi apoi a rechiziţiilor sovietice făcea ca acest aliment să fie prea puţine destinat locuitorilor din zonele rurale încadraţi la „şi ceilalţi”.
RADU ALEXANDRU STATE este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și ardelean de Târgoviște…