- Poem de septembrie…
Mañana
greu dar am învățat pînă la urmă că nu este grabă
ceea ce trebuie cu adevărat să se întîmple se va întîmpla
dacă trebuie cu adevărat să se întîmple se va întîmpla
fără efort fără nerăbdare fără tensiune se va întîmpla
nu contează ce vine cine vine nu contează nici vorbă
ceea ce trebuie să se întîmple se va întîmpla nu în clipă
nu după aceea se va întîmpla după firea ascunsă a lumii
care este atitudine manieră nu biată rigidă cronologie
întinzi mîna și fructul va cădea copt parfumat luminos
în palma odihnită între straturile dense ale atmosferei…
1 Septembrie 2026, în Iași
- Prima pagină…
Este sociologia un inamic?
În 2023, un anume Manny Diaz Jr., pe atunci comisarul pentru educație din Florida, a abordat sociologia drept inamicul numărul 1 al războiului cultural. Aceasta fusese „deturnată de activiști de stânga”, a afirmat el, determinînd statul să elimine „introducerea în sociologie” din programa de învățămînt general la toate colegiile și universitățile publice din stat. De bună seamă că Asociația Americană de Sociologie și puzderie de sociologi americani, dar și din restul lumii, au denunțat și respins aceste acuzații. În cei trei ani care au trecut de atunci, dezbaterea s‑a tot extins, fără ca vreuna din tabere să fi obținut un succes decisiv. Am spus tabere, pentru că nici Manny Diaz Jr. n‑a rămas singur pe lume, i s‑au asociat politicieni, mai ales de dreapta, lideri de opinie, ba chiar și sociologi. Pentru aceștia, sociologia a fost sufocată de ideologie; pentru ceilalți, sociologia poate fi o știință obiectivă.
În iulie anul acesta, în „The Wall Street Journal”, Pamela Paul face un bilanț foarte atent și cvasi‑complet al dezbaterii, sub titlul: Este timpul să „lichidăm” studiul sociologiei? De bună seamă că autoarea nu propune așa ceva, prezintă însă, cu destulă acuratețe, cele două poziții. Ceea ce nu constată – lucru de mirare –, este faptul că dezbaterea a plecat, încă de la bun început, de la o premisă eronată, adoptată în virtutea inerției de cam toți participanții și conform căreia, la un moment dat, sociologia s‑a ideologizat la stînga – cum susține tabăra care a declanșat discuția – și, pe acest temei, ea ar trebui să dispară. Adversarii au luat ca atare premisa, numai că au susținut punctul de vedere opus. Și, în fapt, sociologia nu s‑a ideologizat mereu la stînga; în treacăt, i‑aș aminti pe Vilfredo Pareto și pe Traian Herseni, din perioada sa de aderență legionară. Vă amintiți? Legiunea și țărănimea, Legiunea și clasa muncitoare…
În urma unei discuții pe e‑mail cu Alexandru Florian, care mi‑a semnalat articolul, eu am ajuns la o premisă diferită și la concluzii diferite. Oricum, la noi, sociologia se desființase în 1975, după mai puțin de zece ani de la reînființare, pe motivul că nu era destul de ideologizată după pofta vechiului regim și era marcată de sociologia occidentală. Dar nu aceasta este problema, ci faptul că sociologia a fost ideologizată de la bun început. Dintre clasici, nu doar Marx era ideolog – mă și întreb dacă poate fi socotit și altceva –, ci și Durkheim, Weber, Tönnies, chiar și Comte, cu tot pozitivismul său. În fapt, sociologia și științele antropologice, în general, sînt mai mult sau mai puțin marcate ideologic. Scientiștii onești măcar își anunță parti‑pris‑ul; cei și mai onești încearcă un dificil proces de obiectivare, cu rezultate aproximative. Unii dintre ei ne oferă instrumente pentru a decripta și dezbrăca haina ideologică. Instrumentele pe care le aplică Bourdieu propriei sale opere ne pot fi utile și nouă. Obiectivarea, autoanaliza și socioanaliza formau, pentru el, un demers reflexiv unitar, prin care cercetătorul își dezvăluie propriile determinări sociale pentru a elibera cunoașterea științifică de prejudecăți. Probabil un ajutor putem primi și din opera lui Lepenies și a unor autori din istoria socială anglo‑saxonă și antropologia vieții cotidiene.
În rest, poate Dumnezeu ar putea fi pe deplin obiectiv – sigur, dacă s‑ar ocupa de științele antropologice, dar mă tem că s‑a limitat la a‑l crea pe antrop! Apoi, cum i‑a dat liber arbitru, l‑a lăsat în legea lui… care e a subiectivității, că din acest motiv e subiect, nu o bucată de lemn! Iar sociologia este un amic sau un inamic după priceperea cu care reușim să o folosim.
- De la prieteni…
Johann Wolfgang von Goethe: Natura și arta (sonet)
Am publicat pînă acum sonete traduse de prietenul nostru poetul și traducătorul Adrian Vasiliu din engleză, franceză, spaniolă, italiană, portugheză… Dar iată, în cadrul panoramei dedicate de Adrian sonetului universal, am astăzi prima oară prilejul să postez un sonet transpus din germană. Și încă unul din acel rege al poeziei care a fost Goethe! Lectură plăcută tuturor iubitorilor de poezie care și-au făcut obiceiul să ne viziteze să citească poeziile postate aici, fie originale, fie pre rumănește tocmite!
Johann Wolfgang von Goethe
Natur und Kunst/Natura și arta
Natura, arta, par că se evită,
Și-apoi sunt împreună dintr-o dată;
Înverșunarea mea-i și ea uitată,
Menirea lor îmi pare potrivită.
Nevoie-i de-o strădanie cinstită!
Și dacă-n ore bine-alese, iată,
Cu zel și suflet ne legăm de artă,
Natura-n inimi iar va fi primită.
Așa va fi în orice-alcătuire:
În van spirite fără cumpătare
Caută-a înălțimii puritate.
Trebui’ să te constrângi de vrei mărire;
Maestru-ntâi te-arăți prin limitare,
Doar legea ne oferă libertate.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Semnalări amicale…
Timpul, 4 (45), iulie – august 2026
Tocmai a plecat la tipar numărul de vară al revistei. Cu cîteva zile mai devreme, eram în interval, dar cum se putea și mai rău… Compensăm însă mica întîrziere prin calitate, cel puțin așa mi-au spus/ scris cei care au văzut pdf-ul trimis în privat, pentru controlul de calitate, ca să spun așa. Și pentru că a venit vorba, de la linkul următor, puteți descărca numărul curent, iar prin celălalt link ajungeți la secțiunea arhivă unde veți găsi în format pdf toate numerele din martie 2021 încoace. Editorialul meu este dedicat apărării sociologiei… https://revistatimpul.ro/wp-content/uploads/2026/09/Timpul-Iasi-nr.-45-iulie-august-2026-web.pdf
Am primit noul volum de poezii al prietenei noastre, al doisprezecelea dacă îmi iese mie socoteala – Po(e)mul în care se coace moartea, poeme și prozopoeme (Ed. Castrum de Thymes, Giroc, 2026, cu o Prefață de Daniel Marian și o Postfață de Cristian-Paul Mozoru) și l-am recitit tipărit, păstrîndu-mi foarte bunele impresii de la lectura manuscrisului, în urma căreia am scris acest timbru pentru clapeta copertei a IV-a: „Poezia Adelei Conciu a ajuns acolo unde doresc să ajungă toți poeții cu opera lor, pe ceea ce aș numi, în lipsa unei alte formule, un platou înalt. Îi doresc din toată inima să rămână acolo, înălțimile nu sînt dăunătoare decât celor nepregătiți pentru ele. Îi urez poetei să aibă parte și de cititori la fel de bine pregătiți.” (Liviu ANTONESEI).
Am primit numărul 7 – 8 din acest an al excepționalei reviste de filosofie, arte și umanioare editate de mai tînărul meu prieten, scriitorul și filosoful Horațiu-Vicențiu Pătrașcu, împreună cu mica și vrednica sa echipă de redactori și cu un cerc mult mai extins de colaboratori. Dosarul acestui număr este formulat interogativ Unde ne sînt adolescenții ?, dar din fericire colaboratorii formulează o mulțime de răspunsuri, ba chiar și noi întrebări, fiecare din perspectiva sa. Iar evantaiul perspectivelor este unul foarte larg. Horia îmi face o surpriză – a ales drept prolog al dosarului o povestire autobiografică de-a mea dedicată unei întîmplări din adolescență. O povestire care are povestea ei. Am scris-o prima oară în 1978, la vreo opt-nouă ani de la întîmplări, într-un an în care am scris multe proze, și am lăsat-o în caiet pînă în 2003, cînd am avut un alt an bun pentru proză – am scris povestiri noi, dar le-am și refăcut pe cele scrise cu un sfert de veac înainte! Toate aveau să apară într-un volum hors commerce, dar foarte bine difuzat gratuit, pe care colegii mei de la Timpul de atunci mi l-au dăruit la semi-centenar. Asta e povestea poveștii… Dar acest număr din Anthropos nu înseamnă desigur doar povestirea mea! El cuprinde de asemenea întreg dosarul dedicat adolescenței, precum și numeroasele contribuții din domeniul literaturii, artelor și umanioarelor: studii și eseuri, poezii, cronici literare, artistice și plastice etc. Este mult de citit. Felicitări lui Horia și colegilor săi și lectură plăcută tuturor!
- Rîdem din răsputeri…
Meme vioaie, cele mai multe primite de la furnizorii tradiționali, în care mă trec și pe mine, restul haiducite din revista mea preferată de umor. Enjoy!
Vizite (Emanuiel Pavel)… -Vecine, dar mergi regulat la vecina?/ – Nu, că doar de aia mă duc!
Avantaje (Septimiu Chelcea)… „Cine are carte a parte”. Rezon, dar parcă tot mai bine este să ai noroc!
Memă daneză (Cezar Straton)… Care este diferența dintre o femeie și un difuzor?/ – La difuzor poți reduce sonorul.
Fidelitate (Radu Lupașcu)… – Care femei sînt totuși cele mai fidele? Blondele? Brunetele? Roșcatele?/ – Căruntele!
Incest? (LA, prelucrare)… Avînd același tată, nu cumva Adam și Eva erau de fapt frați?
Anunț în camera de hotel (LA prelucrare)… „Nu uitați să trageți draperiile la ferestre. Dragostea este oarbă, dar nu și vecinii”!
Probleme cu simțurile! (LA, Media)… „Domnul Pahonțu nu e în situația de a fi participat la reprimarea Revoluției din 1989 sau a Mineriadei / Am făcut evaluarea SPP cu propriile simțuri, pare profesionist”. Asta declară Nicușor Danpulea în scandalul Pahonțu. Asta e și problema, în fața probelor din dosare, el se prezintă cu simțurile, doar că „vede enorm și simte monstruos”. Estimp, poporul adunat în coasta Cotrocenilor simte ceva mai bine: „Securistan ieși din PSDAN”! Și o replică genială în subsolul unui articol: Pahonțule, demite-l pe Nicușor Dan!”
Vise, vise… (Septimiu Chelcea)… „Nu este acum momentul” a omorît mai multe vise decît „Este imposibil”.
Soțul către soție (Radu Lupașcu)… – Rochia ta nouă este prea îndrăzneaţă. Se vede totul prin ea./ – Ei, şi? O femeie cinstită nu are nimic de ascuns…
Moda, bat-o vina! (Cezar Straton)… -Care este asemănarea dintre o femeie și un telefon mobil?/ – Cînd abia ai ajuns să le cunoști, să le manevrezi… apare un model nou, mai bun.
Și la alții… (Borivoj Jelincic)… Din pricina unor boi, am ajuns să importăm lapte!
That is question! (LA prelucrare)… -De ce foarte puțini oameni ajung în rai?/ -Altfel raiul s-ar transforma în iad!
E nasol și-n droguri! (Media, LA)… Medicii avertizează asupra pericolului mortal al pastilelor de ecstasy cu mutra lui Trump, care conțin PMMA în loc de MDMA. Bun, știam că drogurile sînt nasoale, că Trompetă e la fel, dar se pare că abia combinația chiar ne doboară!
Două voci publice (Media)… CTP: „Exprimările lui Nicușor Dan sunt ale unui om prost, cu belciug în nas și cu lanțul, dinainte de 1989. Să facă Guvern cu Pahonțu”.
Tudor Chirilă: „Șase milioane de români au sperat la România onestă și primesc România funestă”(…) „Răspunsul lui este o glumă proastă”
Scăpăm! (LA, rememorare)… Europenizarea începe cu apa curentă și dispariția veceului din grădină. Scăpăm și de data asta! Se anunță o foarte severă criză de apă…
Lecție de viață (Radu Lupașcu)… Înainte de sex ne ajutăm reciproc să ne dezbrăcăm. După sex, ne îmbrăcăm singuri. Morala: În viață nimeni nu te ajută după ce-ai fost f…!
Dilemă feminină scoțiană (Cezar Straton)… „Dacă dragostea e oarbă, de ce naiba aș mai cheltui bani pe o lenjerie intimă sexy!?”
Amuzament (Septimiu Chelcea)… Totul e amuzant. Asta pînă realizezi că marți e septembrie!
Titlu (Dan Darie, Cațavencii)… Nu contează dacă vrei croassant sau merdenea, contează că iar ne-am făcut de merde…
Titlu (Adrian Tănase, Cațavencii)… La merdenele înainte, la croissante înapoi. Gaura din covrigul vedetelor…
Alambic viteză! (Mardale, Cațavencii)… Din pufoaică iese țuică, dar dacă din geaca de blugi iese whisky, m-am scos!
Principiu-i lege! (Vasile Gogea)… Am băgat patru barje în Dunăre și Dunărea a scăzut cu doi centimetri. Arhimede, ‘tu-ți gura mă-tii!
Chestiune de vocație! (Adrian Vasiliu)… Voiam să studiez psihologia, dar sincer vorbind am mai mult potențial ca pacient!
Șantierul Metrou Aeroport Otopeni (Septimiu Chelcea)… -Șefu, mi s-a rupt lopata!/ – Sprijină-te și tu de betonieră, nu mai avem lopeți!
Răspuns franțuzesc! (Radu Lupașcu)… – Ce vă place mai mult – vinul sau femeile?/ -Depinde de data fabricării!
Test (Cezar Straton)… Știi că îmbătrînești cînd soția spune: „Dragul meu, hai să mergem sus, la etaj, și să facem dragoste”, iar tu răspunzi: „Nu pot face ambele lucruri simultan”.
Serios, Ficușoare?! (LA, Media)… „Îmi pare rău că nu am reușit, așa cum ne-am fi dorit, să realizăm rotația în cursul acestei veri. A fost o criză politică care ne-a depășit previziunile…”. Să mori tu, Ficușor? Cui i-a depășit așteptările? Poate că ție care te-ai aruncat ca berbecul, mînuit de Grindă, să-l dărîmi pe Bolojan fără să ai vreo plasă de sigruanță! Ei, iaca, Pahonțu nu le rezolvă pe toate!
Vance în faza vedeniilor! (Media, LA)… „Există lucruri în lume care mă fac să simt că nu aș fi șocat dacă Antihristul ar umbla printre noi” (…) „Am fost la întâlniri cu lideri mondiali în care se discutau diferite probleme și cineva spunea ceva sau făcea o observație, iar eu simțeam un fel de întuneric. Îmi declanșa toate semnalele de alarmă spirituală din corp”. Sigur că e nasol cu Trîmbiță, dar v-ați gîndit ce va fi dacă ajunge ăsta președinte?! Și a propos, oare ce energii simte în prezența jupînului?
Ciobanul anti-dronă! (Media, Anonimul Cracovian, LA)… „Și am văzut ceva negru. Cînd… am văzut drona. Nu văzusem în viața mea. Țiuia și se aprindeau becurile. Am scos firele și s-a oprit. Nu știam ce e. Dacă exploda… ce era să fac?! Mă omora! Era ceva greu în tubul acela.”. Eu spun s-o lăsăm mai moale cu înarmarea și să ne antrenăm ciobanii, care oricum umblă pe unde cad dronele…
Reporter la Vaslui (LA, din memorie)… -Voi de ce nu beți niciodată lapte?/ -O să bem cînd vacile vor mînca prune și corcodușe!
Ultima soluție! (Septimiu Chelcea)… A îmbătrîni este singura cale de a trăi mai mult!
Nu vă pripiți fetelor! (Cezar Straton)… Stareța către surori: – Mâine, aveți morcovi la cină!/ – Uraaa!/ – Dar tocați…/ – Uffff…
Soțul foarte agitat (Radu Lupașcu)… – Curvo! Știu tot, absolut tot!/ Calmă soția îi zice: Oare? Te lauzi ca de obicei. În ce an a avut loc bătălia de la Călugăreni?
Comparație (Iulian Ciocan, romanul Lica)… „Există un căcat mai mare decît jurnalismul, iar acesta e politica. Jurnalismul frizează dezumanizarea, pe cînd politica e dezumanizare curată!” Sigur, pe cît poate fi de curat rahatul!
Să fie clar! (Mardale, Cațavencii)… S-o lămurim și cu Pahonțu: nu tu alegi securistul, securistul te alege pe tine.
Titlu (Dan Darie, Cațavencii)… Dacă diversiunea cu noul guvern nu e destul, Pahonțu va declara public că nu există niciun motiv să-l demită pe Nicușor.
Alt titlu (Cristian Teodorescu, Cațavencii)… Securitatea a fost desființată ca să prospere securiștii.
Soluția! (Adrian Vasiliu)… Ieri, am găsit la librăria o carte intitulată Cum să scapi de 50%din probleme?, așa că am luat două!
Care-i treaba? (Septimiu Chelcea, după J. R. R. Tolkien)… Treaba neîncepută ia cel mai mult timp să fie isprăvită!
Mecanicul către client (Virgil Glăvan)… – Ce??! Dumneata schimbi uleiul odată la doi ani? Bine, dar strici motorul la mașină./ – Care mașină, dom’le? Eu am o prăvălie pentru gogoși.
În avion (Radu Lupașcu)… Pilotul: – De unde vine liniștea asta?/ Copilotul: – De la motoare.
Strigător la cer! (Cezar Straton)… Lumea este nedreaptă: dacă un bărbat se culcă cu multe femei, este un cuceritor. Dacă face asta o femeie, este taxată ca lesbiană.
Cireașa de pe tort! (Media, Recorder)… „Recorder a publicat miercuri o nouă investigație despre Lucian Pahonțu, directorul SPP. Publicația îl acuză că și-ar fi plagiat cel puțin 30% din teza de doctorat din 2003, prin preluare din alte surse fără citare sau cu citare neconformă cu normele academice.” De parcă asta ar mai conta! Totuși, mă interesează cum îl va apăra Micușor, că doar e savant!
Bancherii apocalipsei (Eugen Rădulescu consilier BNR)… „Vom mînca iarbă și scoarță de copac.”
Faza semiotică (LA)… Poate vă amintiți că, în ultimii săi ani, Ceaușescu a intrat într-un fel de fază semiotică – a dat decrete despre modul în care trebuie așezate steagurile partidului și țării, nu mai știu care în stînga și care în dreapta, sau despre formula de adresare între cetățeni, interzicînd doamna și domnul – nu și domnișoara! – ajungîndu-se astfel la formule hilare de genul „Domnia Sa Tovarășul N. C.”. Fără gînd rău, observ că e faza în care a intrat și Trîmbiță odată cu al doilea mandat: redenumirea golfului Mexic, a Centrului Kennedy, cu adăugarea numelui său, a Lacului Ontario, acum a Strîmtorii Ormuz, care ar trebui să se cheme Trump… Oare nu se joacă cu focul?
Titlu (Cristian Roșu, Cațavencii)… „România, țara în care politicienii sunt mai sinceri decât alegătorii”. Nebunia este că, dacă citești textul, îți dai seama că așa este!
Anecdotele sînt extrase din teragrupajul primit de la prietenul Radu Lupașcu. Enjoy!
Trei răzbunări feminine!
- Azi fata mea împlinește 21 de ani și sînt încîntat că este ultima pensie alimentară pe care i-o dau, așa că am chemat-o și i-am zis:
– Fetița mea, vreau să te duci la maică-ta acasă cu cecul ăsta și să-i spui că este ultimul cec pe care-l mai primește în viața ei, nenorocita! Și să vii să-mi spui ce mutră face.
Așteaptă nerăbdător și cînd intră fiica lui, a întrebat-o:
– Ce ți-a zis vrăjitoarea de maică-ta și ce față a făcut?
– Mi-a zis că aștepta ziua asta ca să-ți spună ca nu tu ești tatăl meu!
- Un bărbat care-și ofensa mereu soția, cheamă un grup de prieteni să-l acompanieze ca să-și conducă soția la aeroport, care pleca într-o călătorie la Paris. În fața tuturor, la despărțire, îi dori călătorie plăcută și strigă tare:
– Iubito, nu uita să-mi aduci la întoarcere o „mică și frumușică franțuzoaică”.
După 15 zile, bărbatul o primi la aeroport cu același grup de prieteni și tot cu voce tare, o întrebă:
– Mi-ai adus franțuzoaica promisă?
– Am făcut tot ce mi-a fost în putință, rămîne doar să ne rugăm să se nască fetiță!
- Pe patul de moarte un bărbat își chemă soția și cu voce slăbită îi spuse:
– Aș vrea să-ți fac o mărturisire, ca să pot muri în pace.
– Lasă, spuse ea, stai liniștit, nu e bine să faci niciun efort.
– Nu, nu, spuse el, vreau să-ți spun că m-am culcat cu sora ta, cu mama ta și cu cea mai bună prietenă a ta.
– Știu asta nenorocitule, de asta te-am și otrăvit!
Sînt mai bine de douăzeci de bancuri, numai că foarte scurte. După modelul întrebare-răspuns, ca la radio Erevan, doar că mizează pe polisemantism și alte jocuri de cuvinte și adesea frizează absurdul. Desprinse din teragrupajul primit de la vechiul prieten Radu Lupașcu, rocker, organizator de evenimente și comentator muzical. Enjoy!
O broască fără carapace este fără locuință sau dezbrăcată?
– In primul rînd e moartă. Pe urmă… depinde de orientarea sexuală…
Unde găsești un cîine fără picioare?
– Unde l-ai lăsat.
Unde au femeile părul negru și creț?
– În Africa.
Ce intră de trei ori în femeie?
-Litera E (f E m E i E).
O pisică albă se urcă în pom. Cum se dă jos?
– Tot albă.
Cum iese un cal alb, care intră in Marea Neagră?
– Ud
Care este diferența între 1000 urși albi și un urs alb?
– 999 de urși albi.
Ce se află între Soare și Pămînt?
– Și.
Cum se cheamă un bărbat inteligent în America ?
– Turist.
Ce făcea Meșterul Manole cînd o zidea pe soția lui, Ana?
– Body building.
Care este cel mai periculos loc din lume?
– Patul – aici mor 80% dintre oameni.
Ce fac peștii cînd sînt mulți?
– Bancuri.
Care e femininul la tren?
– Tunel.
Cum găsește un cioban o oaie pe munte?
– Acceptabilă.
Cum se numesc dacii care gîndesc?
– Gîndaci.
Care este antidotul la Viagra?
– Cocolino – o face moale și pufoasă.
Cum o cheamă pe nevasta lui Florin Salam?
– Salam Victoria.
Cum se numesc rudele Papei?
– Paparude.
Cum se numesc nașii Papei?
– Papanași.
Ce-i albă și are 30 cm?
– Nimic. Toata lumea știe că, dacă are 30 cm, este neagră!
Cum se cheamă un cîine fără picioare?
– Nu se cheamă, oricum nu vine.
Un american care trăiește în Florida poate fi înmormântat la New York ?
– Nu, pentru că trăiește.
Care a fost primul bărbat care a spus: „E nevoie de o femeie în casă!”?
– Meșterul Manole!
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
