Motto: „ Da, Iov își deschide gura zadarnic și neștiind ce spune, înmulțește cuvintele fără rost…” (Cartea lui Iov)
Folosim cuvintele rostindu-le de multe ori fără să le cântărim și fără să le conștientizăm efectul. Rostim cuvinte prin care ne descriem starea fizică și sufletească, lăudăm, criticăm, mulțumim, ne declarăm satisfacția sau insatisfacția, etichetăm persoane, faptele noastre sau ale altora, rememorăm trăiri, dezamăgiri, descoperiri, toate folosind cuvintele. Ce reușim prin cuvintele noastre? Le alegem pe cele mai cuprinzătoare, le folosim în slujba adevărului, uneori mințim (sau nuanțăm informația pe care o transmitem), avem grijă să punem cuvintele la locul potrivit sau le dăm drumul ca unor pietre aruncate pentru a răni, alteori le cântărim greutatea.
Prin forța împrejurărilor avem uneori parte de compania unor oameni care își doresc să fie în centrul atenției, descriind amănunțit cum au dormit, cum le-a priit mâncarea, cum s-au remarcat prin neobișnuitele lor calități, cât de buni, generoși, devotați și pricepuți sunt ei… Poate n-am înțeles prea bine, așa că discursul se poate relua, cu sublinierile de rigoare…! Ascultăm sau ne prefacem că ascultăm și alegem ca armă împotriva asaltului verbal … tăcerea… Minunata, splendida tăcere! O simțim ca pe refugiul ultim, locul de scăpare, reduta intimității. E răgazul în care poți gândi în liniște la ceea ce nu trebuie neapărat rostit și putem să ne gândim la o tulburătoare rugăciune de seară, către Sfântul Duh: „… și-mi iartă mie nevrednicului, toate câte am greșit ție astăzi ca un om, și nu numai ca un om, (…) păcatele mele cele de voie și cele fără de voie, cele știute și cele neștiute; (…) sau pe cineva am ocărât, sau pe cineva am clevetit în mânia mea, sau am mâhnit, sau de ceva m-am mâniat, sau am mințit (…) sau pe fratele meu l-am mâhnit, sau pe cineva am osândit, sau m-am mărit, sau m-am trufit (…) sau ce nu se cuvine am grăit, sau de păcatul fratelui meu am râs, iar păcatele mele sunt nenumărate…”
Să alegem tăcerea, dăruindu-ne nouă și altora timpul smerit al reflecției la cele ce ne sunt dăruite, să le contemplăm mai mult și să vorbim cât mai puțin despre ele!
Citeşte şi
ROMAN FOILETON – Ionuț CRISTACHE; Calendarul cu patimi ( ediția a doua ), episodul trei…
AMERICA LA NOI ACASĂ – Dana NEACȘU; Manichiură…
CULTURA ONLINE – Daniel TACHE; Amintiri din Țara de Carton ( IV )…
LECȚIA DE ZBOR – Ioana PIOARU; D&G…
CULTURA URBANĂ – Pompiliu ALEXANDRU; O nuanță politică…
PLIMBĂRI BUCUREȘTENE – Cătălina CRISTACHE; Armonie…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Mihaela MARIN; Complexe și complexați…
REFLECȚII MINORE – Alexandru IACOB; Sonetele adolescenței…
SOVIANYSME – Octavian SOVIANY; Am fost un copil reușit? ( 5) …
CONEXIUNI – Ștefan POPESCU; Fragmentarium…
COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU; Oamenii de ieri ai Târgoviștei…
STRATEGII DE DISTANȚARE – Petre STOICA; Mai este mult până departe…
CULTURĂ ȘI ISTORIE – Radu STATE; Început de veac în Târgoviște…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI; Gala premiilor UARF…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Teodor Constantin BÂRSAN; Timpul sacru și profanii…
TERAPII ÎNGÂNDURATE – Ioan VIȘTEA; O dramoletă bulevardieră…
CUȚITUL CU tEIȘ – Gabriel ENACHE; Reportaj literar – trei…
DEPOZIT ELECTRONIC – Ovidiu IVANCU; România și minoritarii ei…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI – Mariana OPREA STATE; Destul…
CIUCLARISME – Bogdan CIUCLARU; Un top…
LA BORTA RECE – Radu PĂRPĂUȚĂ; Alte trei lame de cuțit…
SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 8 – Dana NEACȘU…
PICĂTURI DE ROUĂ – Octavian SOVIANY; Șase…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ – Puiu JIPA; Zece altfel de poeme…
MELANCOLII – Constanța POPESCU; Două poeme…
RAFTUL CU POEME – Ioan VIȘTEA; Cinci respirări de primăvară…
JUNIORI DE CARABELLA – Marius Alexandru DINCĂ; Ca-n viață, ca-n filme ( viața la 18 ani) …
JUNIORI DE CARABELLA – Daria STEMATE; Tu, nebun de alb; eu, regină albă ( viața la 16 ani ) …
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA; Stelele din mine…
Facebook
WhatsApp
TikTok
