DUMINICA DE POEZIE – Costel STANCU – Ochiul din palmă

1.

te joci

pui un fir de păr în plic şi îl trimiţi morţii

nu te grăbeşti nu aştepţi răspuns

moartea e singura amintire de familie

ce nu poate fi înstrăinată îţi spun

tu rîzi dansezi plîngi şi iar rîzi dansezi plîngi

cercul plimbat în jurul bisericii – prima ta rugăciune

e atîta linişte că auzim cum se subţiază sunetul între noi

de ce îmi arăţi mie

ceea ce sinelui tău îi ascunzi?

prin goliciunea ta se vede ca printr-o firidă

ce e dincolo? o naştere sau

un sacrilegiu de hîrtii albe?

încă nu știi hai joacă-te hai joacă-te

jocul tău a uimit o cascadă nu te opri

i-ai înnebunit pe toţi ai dereglat busolele

ţi-e frică ştiu dar joacă-te joacă-te joacă-te

jocul tău face să se repete

soarele după lună cuvîntul după cuvînt

un fel de a te apropia de tine însuţi

prin toate deodată

de a sta ascuns mai în adînc

decît cele nevăzute la sfîrşitul jocului

cînd tu, copil, te vei trezi întrebînd:

tată, ce foc uriaş a stins, cu apa ei, marea?

 

2.

 

te-ai dus… de pe mal

copilul suflă deznădăjduit spre corăbii

o singură dată te-ai răsucit cu tot

cu valul ce-ţi apăsa pe timpan

acum eşti mai grea decît mi s-a părut luna

trecînd pe deasupra apei

e pîclă de pereţi se agaţă

paznicii nopţii otrăviţi cu ierburi

este sfîrşitul oare?

sau doar se arată la geam

un os desprins din icoană?

timpul trece copilul se miră

că totu-n ochiul lui stă mic şi răsturnat

o îngrămădire de spaţii şi semne ciudate

cînd să înţeleagă cînd să se bucure

dacă ai plecat? pe apa liniştită

se vede doar un sfîrc împingînd în sus

lenjeria uşoară a nopţii

 

3.

 

s-a spart ugerul nopţii

în gura mea

 

întunericul e subţiat

pînă la platitudine

 

greu cîntă cocoşii –

pietre peste casă

 

îmi aud paşii

lîngă cîntarul cerului

încet încet

 

am ajuns la capăt

 

un animal se întoarce

în desenul din peşteră

după ce a fost hăituit îndelung

 

4.

 

a trecut timpul, au trecut turmele

ca un vînător de recompense, vîntul

le-a adus înapoi urmele. sînt peste tot

pe unde nu te aştepţi. ai auzit, moartea-i un joc

pentru cei înţelepţi? cum să te-ascunzi,

cum să nu-ţi pese,

cînd toate cele vii

sunt de cele moarte alese? şi trimise aici

să sporească misterul. ţi-e teamă

că prea tîrziu pămîntul de sub picioarele tale

va întîlni cerul. s-or recunoaşte oare,

vor fi ca la-nceput, cînd din acelaşi

semn s-au desfăcut? şi au pornit să îşi caute

fiecare un rost:

cele ce sunt pe urma

celor ce-au fost.  ca două animale

hrănite de acelaşi stăpîn,

viaţa şi moartea

împreună rămîn. chiar dacă timpul

simte o plăcere ciudată de-a nu mai fi

– un an ce are doar

o singură zi. şi aceea prea scurtă

pentru cîte sunt de trăit.

tu eşti orbul ce nimereşte în mare

şi dintr-odată e fericit.

 

5.

 

ţi s-a deschis ochiul, Doamne, ce să-i arăt

cînd toate se duc din mine pe o apă?

pene de gîscă în noapte – sufletele oamenilor,

înşirate pe o aţă la gîtul tău.

 

o linişte de-nceput. timpul înlemneşte

ca o orchestră atentă la mîinile celui ce se îneacă,

doar eu aud în vis clipocitul apei

peste icoana la care mă rog.

 

soarele iese din mare, cercul se închide

– şarpe ce muşcă, pe furiş, din propria-i coadă –

tu nu te arăţi, dar întorcînd pietrele

de pe faţa ascunsă a fiecăreia îmi vorbeşte un înger.

 

noi doi pe cer dintr-o dată imenşi

– om şi sfînt alergînd unul înspre celălalt –

închizîndu-ne perfect ca subsuoara

celui coborît de pe cruce.

 

 

                    

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro