CULTURA URBANĂ –Pompiliu ALEXANDRU :Arta stradală

Oare a evoluat arta ieșită în stradă de la Shakespeare până în ziua de astăzi? Sau  s-a stins puțin câte puțin? Mă întreb dacă o piesă de teatru prezentată pe scene improvizate, urcată pe butoaie și cu recuzita în căruță, așa cum se petrecea în secolul al XVI-lea, oferea aceeași atmosferă și trăire pentru public, poate mai puțin grăbit decât cel de astăzi în fața unui performance sau în fața unui graffiti. Bineînțeles că dramaturgia lui Shakespeare sau a oricărui alt dramaturg nu poate fi pusă în aceeași clasă cu lălăiala unui trubadour de astăzi, care strârnește mai mult prin intensitatea wattilor decât prin mesajul transmis, și nici nu pot fi comparate domeniile. Shakespeare și graffiti-ul nu au natura comună. Nici măcar nu se pot pune în legătură discuțiile de bar care au loc astăzi cu cele care erau prezente în Constantinopol-ul primelor ere creștine, când, se spune, se vorbea despre Dumnezeu și se făcea teologie serioasă la orice colț de stradă. Probabil poeții care recitau în plină stradă odinioară, sau dramaturgii, sau pictorii, sau cântăreții, erau priviți cu aceeași condescendență și superficialitate grăbită cu care sunt priviți astăzi manifestările artistice ale străzii, specifice epocii noastre.

Așa cum povesteam în articolul precedent, legat de noaptea cărților la Madrid, vă prezint un mic gând astăzi legat de acest spectacol de stradă în același oraș. Am făcut o mică „colecție” de artiști ai străzii (probabil că aceștia nici nu s-ar prezenta pe sine ca artiști) și m-am întrebat: oare mă aflu în fața unei trăiri estetice veritabile în momentul în care privesc aceste spectacole de stradă? Ce urmăresc ele de fapt în afară de plata aceea minusculă care se măsoară în câțiva cenți aruncați într-o pălărie sau într-o cutie de tinichea? Este nevoie de liniște în momentul în care iei contact cu esteticul. Este ca într-o bibliotecă. Trebuie să-ți asculți sufletul pentru a vedea și a auzi frumosul. Ori tumultul străzii, graba de a ajunge din punctul A în punctul B șterge parcă orice urmă de frumos. În stradă frumosul este înlocuit cu utilul. Trebuie să fiu cât mai util, în sensul de calculat economic – să pierd cât mai puțin timp și să îmi dozez cât mai economic forțele pentru a obosi cât mai puțin. Așteptarea la semafor, fie în postura de șofer, fie în postura de pieton, este fantastic de deranjantă. Există o grijă continuă sub care stai în spațiul public astăzi. Prezentul nu îți oferă nimic, iar obiectele din jur nici nu pot fi privite. Totul este fie plastic, fie piatră – ghips și prefabricat în cele mai multe cazuri. Riscul kitsch-ului te pândește la fiecare colț. Totuși, dau câștig de cauză acestor spectacole de stradă. În zgomotul și viteza străzii, chiar dacă prin ceață, văd rostul și simt frumusețea acestor manifestări. Este vorba despre o temperare. Arta aceasta, oricât de superficial privită și ignorată are, cred eu, un rol terapeutic social. Ne temperează, ne frânează și ne aduce aminte de o liniște pe care ni le dorim în prezența frumosului. Am ales câteva imagini cu statui-vii. Poate că privindu-le, chiar dacă nu în spațiul lor de manifestare – strada – ne fac să înțelegem care este rostul calmului și al nemișcării într-o lume browniană. Isteață idee de a face un astfel de elogiu nemișcării și liniștii! Mergi pe stradă și îți este mintea dizolvată de zgomote, fețe, griji, gânduri răzlețe, dorințe etc., și deodată dai față în față cu neașteptatul care stă locului și te uimește. Te obligă într-un fel să-ți iei și tu o pauză și să faci un exercițiu de detașare. Arta este terapie, sigur!

 

În fața muzeului Prado este prezent un dandy care invită oamenii să ia loc pe un scaun lângă el și îi servește cu un ceai imaginar, apoi le dă să mănânce un măr de tablă. Gesturile sunt hipnotizante, lente, cu expresii ale feței care ne duc cu gândul la un joc al copilăriei, acela în care „mama și tata” preparau mâncarea – țărână amestecată cu apă, iar banii erau frunze culese din copaci diferiți.

 

POMPILIU  ALEXANDRU  este doctor în filosofie, lector universitar  și, mai ales, un absolvent de CARABELLA , dar și un rafinat artist fotograf…

pompi_1

pompi_2

pompi_4

Citește și   În A DOUA FAȚĂ, episodul șase din ROMANUL FOILETON îl duce, în sfârșit, pe Radu Cristea în America; chiar și în carte a venit Paștele…

                    CULTURA ONLINE și autorul ei, profesorul Daniel TACHE, caută o cale spre lumină, într-un tulburător fragment din eseul SCRISOARE CĂTRE TINE…

                      Dana NEACȘU, în AMERICA LA NOI ACASĂ, scrie despre prieteniile artificiale, căutate prin lumile virtuale…

           În CULTURA ECONOMICĂ, prietenul nostru Bogdan CERNAT ne descrie, cu aplicație științifică, ideea de competitivitate…

                  AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…, rubrica săptămânală a lui Puiu JIPA vă propune o respirație în lumea lui NICHITA…

                  Și CULTURĂ ȘI ISTORIE continuă, Radu STATE vă povestește despre poluare în Târgoviște, pe la 1889…

           Din Canada, în CALGARY ÎN DIRECT…, Radu TECUCEANU vă pregătește de emigrare și vă învață cum să căutați viitoarea locuință…

             Cristian Gabriel GROMAN în, mai departe, LONDRA LA PAS…, face astăzi o pauză englezească și trimite o emoționantă SCRISOARE CĂTRE PĂRINȚI…

            CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, pusă în pagină de Teodor Constantin BÂRSAN, mai adaugă un episod la suplimentul nostru…


Valeriana

Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro