Vă mai aduceți aminte de căldura aceea din vară? Da, eram cu toții la terase pe centrul vechi, la mare, ori la piscină, cu ceva rece și gustos în mână, cu prietenii la o bere sau la un cocktail afurisit de bun. Viață…
Îți plăcea atât de tare să pleci de acasă, să nu te uiți în spate. Erai liniștit, fără griji, îți plăcea acea priveliște a orașului doborât de căldură, acel vânt liniștit și cald care îți izbea trupul despuiat sau acoperit de haine multicolore și extrem de subțiri. Erai un curcubeu cu rațiune, cu mâini și cu picioare. Acum e frig. Stai în casă și bei ceva fierbinte. Ieși afară, dar trebuie să arunci pe tine haina aceea groasă și grea pe care deja ai început să o urăști, îți iubești fularul preferat și tremuri ca naiba până ajungi la destinație.
Să nu ne îndepărtăm de la subiect. Da… era vară, era al naibii de frumos, era perfect. Îmi aduc aminte că prin vară am primit multe intrebări de genul: „Vor fi reduceri mari în noiembrie, dăm o fugă prin magazine? Mergem undeva de sărbători? Mergem la munte în iarna asta? Hai să petrecem sărbătorile împreună. Mergem noi, poate mai vin și alții. Poate te combini până atunci cu tipa de care îmi vorbeai. Ce zici? O să fie foarte fain.”
A fost ceva ciudat, a sunat așa de straniu, așa de important de parcă era o decizie ce trebuia luată într-un moment de maximă tensiune. Eh, acea perioada a anului, a sărbătorilor în care ar trebui să ne deschidem sufletele și să radiem bunătate și fericire și spun aici „ar trebui”, pentru că nu toți facem acest lucru, nu ne gândim să ajutăm mereu, ci devenim mai buni fix în această perioadă.Trăim într-o lume agitată. Ne planificăm până și cele mai nesemnificative lucruri și nu cred că e bine cum procedăm pentru că viața nu se planifică, viața se trăiește.
Mă simțeam nepregătit, eram speriat și confuz. Pentru câteva secunde mintea mea a înghețat brusc. Chiar m-am întrebat: „Unde o să fiu? Cu cine? E așa de important să îmi fac planuri de acum?” Deja îmi imaginam petrecerile nebunești ce vor avea loc peste câteva luni bune. Oare a fost o glumă?
E chiar aiurea să ne programăm viața în felul acesta. E ca și cum ți-ai programa amintirile…Nu ne ajung orarele acelea pe care ni le impune viața in societatea de azi, acea rutină idioată, acel program obositor și stresant? Nu ne ajunge acea carte pe care o scriem și o respectăm în același fel în fiecare zi? Eu m-am săturat de chestia asta și cred că și tu…Cu mâna pe inimă pot spune că viața se măsoară în funcție de cele mai frumoase amintiri și in funcție de momentele plăcute.
Poate nu ți-ai dat seama că în acest fel viața trece pe lângă tine, iar tu privești în cu totul altă direcție. Dacă procedezi așa, dacă aștepți cu nerăbdare ceea ce va fi peste ceva timp, ratezi orbește ceea ce este, ceea ce prezentul tău drag încearcă să-ti ofere. Bucură-te de momente…ele trec și ne dăm seama prea târziu. Ești tânăr, ești în viață. Distrează-te, iubește, iartă, învață și bucură-te! Fii fericit… Nu îți programa fericirea.
Poți fi alături de persoanele dragi oricând vrei tu. Dăm prea mare importanță programându-ne fericirea în acest fel. Poți face un lucru de genul acesta oricând vrei. De asta timpul e relativ. Bucură-te mai mult, învață mai mult și descoperă mai mult, cunoaște locuri și persoane noi. Cred că ăsta e sensul bun. Cineva spunea că omul este măsura tuturor lucrurilor. Avea dreptate.
Suntem o generație mai mult sau mai puțin frumoasă. Suntem energici și plini de speranță. Nu ne mai ajung orele zilei. Am început să iubim întunericul. Ne trebuie evadarea catre lume, muzica și viața de noapte. Trebuie să ne mișcăm tot timpul. Fiecare zi e importantă. În fiecare zi poți să faci ceva nou, să dai startul unei revoluții, unei schimbări. Nu trebuie să aștepți o anumită zi pentru a face asta. Vrei o schimbare sau ceva nou în viața ta? O poți face chiar acum! Nu programa chestia asta. Câteodată e bine să-ți faci anumite planuri, să programezi ceva, dar nu fă din asta un obicei, un mod de a trece prin timp. Dacă unele lucruri nu o să iasă așa cum te-ai așteptat? O să regreți amarnic, o să înjuri și nu cred că e bine așa.
Fiecare zi are ceva special. Nu oferi importanță anumitor zile, dă șansa fiecărei zile din viața ta să fie uimitoare, iar în ceea ce privește acest aspect nimeni nu te poate opri.
Deja suntem speriați și îngrijorați. Deja ne gândim cu tristețe și cu amar în suflet la zilele în care nu vom mai avea parte de aceste momente magice, ne gândim la zile negre, pline de nostalgie, la viața aceea urâtă, nesuferită, plină de griji și responsabilități. Hai să renunțăm la programări inutile, să încetinim puțin și să ne bucurăm cât mai suntem tineri. Mai departe…Dumnezeu cu mila. Hai să mai petrecem ceva timp cu prietenul nostru: prezentul.
E iarnă acum. E soare. E bine. E ciudată suceala asta a vremii. E destul de cald față de alți ani. E efectul de seră. E poluare. Timpul trece repede. E nasolul care va veni și va bate în scurt timp la ușă. Vine să ne ia fericirea, vine să ne îmbătrânească. Hai să nu-l lăsăm să facă acest lucru, hai să ne bucurăm, acum sau niciodată!
Nu mă gândesc prea des la modul în care trece timpul, dar când o fac încep să mă îngrijorez. Într-o zi nu vom mai trăi aceste clipe, le vom povesti… le vom povesti celor care, poate, vor face ceea ce am facut si noi, le vom povesti unei noi generații cu tipare diferite. Vom fi niște bătrânei screlozați și ramoliți, cu suflete amorțite și tomnatice, dar haideți să fim niște bătrânei cu tone și tone de amintiri extraordinare.
ALEXANDRU MARIUS DINCĂ este elev în clasa a XII-a D, de la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…
LA BORTA RECE, cu domnul Radu PĂRPĂUȚĂ și patru lame de cuțit, adânc tăietoare în vorbe și cuvinte…
PICĂTURA CHINEZEASCĂ, ascuțită și răpăitoare…
Din New York, confesiuni încântătoare în SUBSTITURI, cu Dana NEACȘU…
Zece ALTFEL DE POEME, de Puiu JIPA, în JI-PISME DE SÂMBĂTĂ…
Două mirări, cu marele regizor Constantin VAENI, în rubrica lui ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI…
Doamna profesoară Mihaela MARIN și gândurile ei întristate, în CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE…
CIUCLARISME cu, desigur, Bogdan CIUCLARU și o întrebare hamletiană…
MELANCOLII, două poeme de Constanța POPESCU…
STRATEGII DE DISTANȚARE, cu domnul profesor Petre STOICA…
Un colaborator nou, un campion mondial, domnul profesor Ioan N. RADU, în rubrica COSMOSUL DIN NOI…
Domnișoara Ioana PIOARU, cu o foarte interesantă LECȚIE DE ZBOR…
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE, cu domnișoara Erica OPREA…
O situație de presă, cu Pompiliu ALEXANDRU, în CULTURA URBANĂ…
Nostalgii de Actor, cu Puiu JIPA, în rubrica lui AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…
Alte PLIMBĂRI BUCUREȘTENE, cu domnișoara Cătălina CRISTACHE…
CULTURĂ ȘI ISTORIE, cu doctorul în istorie Radu STATE…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI, cu Mariana OPREA STATE…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI și domnul Teodor Constantin BÂRSAN…
Domnul profesor Daniel TACHE, doctor în filologie și CULTURA ONLINE…
JUNIORI DE CARABELLA, adică Daria STEMATE…
REFLECȚII MINORE, cu domnul profesor Aleaxandru IACOB…
Scriitorul Ioan VIȘTEA și RAFTUL CU PROZĂ SCURTĂ…
Rubrica TERAPII ÎNGÂNDURATE, cu domnul Ioan VIȘTEA…
Facebook
WhatsApp
TikTok
