TABLETA DE LUNI: CA LA BALAMUC (II)

Revin la o promisiune mai veche, am ocolit puțin prin grădina cu ceva crini ofiliți, amestecați cu arome de ovină nevinovată. Am, totuși, o mare nedumerire… Cum ar putea noua vedetă a liberalismului să depășească uriașul procent de sub 1%, obținut la ultimele alegeri de primar din aceeași capitală prăfuită? În fine, este treaba lor… Vă povesteam că m-a vizitat un bun amic, din țara tuturor posibilităților. Are nostalgia locurilor natale și nu-și idealizează marea lui patrie, cea nouă, cu umorul lui de Valea Voievozilor, pe care nu l-a părăsit niciodată. Totuși: intrăm într-un market târgoviștean, vrea să cumpere niște cârnați și are un scurt dialog politicos cu o doamnă vânzătoare, care e tare nedumerită în fața tonului civilizat al americanului meu. El întreabă dacă sunt buni cârnații și dacă sunt proaspeți, iar doamna rupe hotărâtă o bucată şi o îndeasă către nasul dragului meu prieten. Na, mă… pare să spună tanti comercianta, fostă angajată la vreuna din citadelele comuniste ale bătrânei cetăți de scaun. Aroma de Pleșcoi intră adânc în mirosul fin al imperialistului și capitalistului pofticios. A doua zi, ajungem la casa de ajutor a pensionarilor, prietenul meu vrea să plăteasacă niște rate mai vechi ale părinților săi. E o încăpere obscură, cu o ușă prăpădită și cu un oblon tras peste gura ghișeului. Mă retrag spre un perete, intuiția mea funcționează… Se crapă oblonul și o figură aspră, aruncând la înaintare un neg uriaș, întreabă ofensată: ce vrei? Fiți amabilă, încearcă să spună amicul-doctor în țara lui Obama… Nu apucă să-și ducă politețea până la capăt, pentru că mamaia trage oblonul la loc, gata să-i apuce americanului chipul amabil, dar foarte uimit. Mai vreți? Mai am… Dar la ce bun?

Valeriana heidelbergcement
Iohanis

Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro