Povești de succes dâmbovițene: Paul Diaconescu, protagonistul telenovelei “Îngeri pierduți”

Dâmbovița este un județ care a dat tinere talente în toate domeniile, dintotdeauna. Puțini dintre cei care ne citesc știu, însă, că un tânăr puciosean este, în prezent, protagonistul celei mai noi producții de televiziune care a creat o adevărată isterie printre tinerii adolescenți și nu numai. Este vorba despre Paul Diaconescu, absolvent de UNATC, care a știut ce vrea și a reușit, după ce a absolvit Colegiul Național Nicolae Titulescu Pucioasa, să ajungă acolo unde își doresc mulți: sub lumina reflectoarelor. Paul Diaconescu s-a născut pe 10 februarie 1989 și a jucat, până acum în Pelicula Bună! Ce faci?, regizată de Alexandru Maftei, acesta reprezentând debutul său în lungmetraj. Au urmat apoi rolurile din Îngeri pierduţi (2012)și Mamaia (2013).
Nu este singurul dâmbovițean din orașul de sub poalele Patranei care a reușit să pătrundă în cinematografie, dar vă vom prezenta, în edițiile viitoare, și alte povești de succes. Deocamdată, vă oferim un interviu, în exclusivitate, cu Paul Diaconescu, protagonistul telenovelei “Îngeri pierduți”, difuzată de luni până joi, de la ora 20.30, pe postul ACASĂ TV.

R: – Cum ai ajuns să joci în această producție?
Paul: Filmam la lungmetrajul ,,Mamaia” al Almei Bacula, când am primit telefon că sunt selectat pentru un casting care va avea loc în Buftea. Era vorba de proiectul ,,Îngeri pierduți”. Cu multe emoții, am dat probe și interviuri și cu noroc am luat castingul pentru rolul lui Tudor, protagonist.

R: -De unde a pornit pasiunea pentru teatru și film?
Paul: -În Școala nr.4 din Pucioasa, fosta directoare, doamna Anca Tarca, a introdus pentru prima oară în Romania proiectul ,,Gap”, proiect prin care tineri din țările vorbitoare de engleză veneau în Romania în pauza dintre liceu și facultate cu scopul de a ajuta copiii de aici să învețe limba engleză. Atunci eram în clasa a doua și, literalmente, am fost cu toții nevoiți să comunicăm cu ,,noii profesori” prin limbajul trupului. Așa am ajuns la niște simple jocuri de actorie, care, la randul lor, au evoluat înspre o scenetă, două, trei etc. În clasa a patra s-a format trupa de teatru în limba engleză, ,,Altfel”, condusă de doamna Anca Tarca și actualul director al Școlii nr.4 din Pucioasa, doamna Georgiana Manta. Am mers la diferite festivaluri de teatru și am trăit pentru prima oară acele emoții unice, ale spectacolului, ceea ce pe unii ne-a marcat definitiv, introducând în noi ,,microbul” teatrului. Apoi au început încurajările și susținerile din partea profesorilor și a părinților. În clasa a noua am decis că voi face tot ce cred de cuviință pentru a deveni actor.

R: – Cât de mult ți s-a schimbat viața de când ai plecat din Pucioasa?
Paul: – Am plecat din Pucioasa, la facultate, imediat după liceu, la o vârstă fragedă și e normal ca locurile și oamenii noi să mă fi modificat. Dar maturizarea mea s-a datorat facultății deosebite pe care am absolvit-o. Când am pășit în UNATC, am pășit într-o lume nouă și totul în jurul meu a început să prindă cu adevărat sens.

R: – Ești mândru că ești dâmbovițean?
Paul: – Absolut. Dintotdeauna am fost implicat în cultura și istoria Dâmboviței și, îndeosebi, a zonelor în care am crescut. Am avut o copilărie minunată.

R: -Crezi că dâmbovițenii sunt mândri de tine, de cariera ta, la o vârstă destul de fragedă?
Paul: -Nu vorbesc de o masă mare de oameni, asta nu știu. Dar sunt convins că profesorii de care am fost apropiat, toți oamenii minunați, care m-au format și mi-au fost alături, sunt măcar mulțumiți de drumul pe care îl urmez și mă încurajează încă în toate deciziile mele.

R: -Dacă nu ar fi fost teatrul și filmul, ce carieră ți-ai fi ales?
Paul: -Daca nu ar fi fost teatrul, lumea întreagă ar fi fost altfel. Am crescut aproape de teatru și nu-mi pot imagina acum o meserie mai frumoasă, dar sunt convins că mi-aș putea folosi aptitudinile în orice alt domeniu. Bănuiesc că aș fi făcut sport…

R: -Ai vreo persoană căreia îi ești recunoscătoare în mod deosebit pentru tot ceea ce ai reușit să faci până acum? Ne poți spune cine este?
Paul: -Sunt recunoscator multor profesori, antrenori și multor oameni apropiați, dar sunt convins că fără mama mea, Adriana, nu aș fi fost capabil să îmi urmez neabătut calea.

R: – Pe Clara Vodă, care a copilărit la Pucioasa și a absolvit liceul tot acolo, o cunoșteai dinainte de filmările la această producție? Cum te înțelegi cu ea?
Paul: -Familiile noastre sunt chiar înrudite. Noi ne știam de dinainte, dar nu am vorbit însă de prea multe ori. La filmări ne-am apropiat mai mult și oricum ne-am simțit mândri să fim consăteni. Apreciez mult cariera doamnei Clara Vodă și este o mare bucurie să joc alături de o actriță de talie internațională.


Valeriana



Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

: 2 ganduri despre “Povești de succes dâmbovițene: Paul Diaconescu, protagonistul telenovelei “Îngeri pierduți”

  • 3 octombrie 2013 at 19:56
    Permalink

    Draga Ana Maria ,invata sa scrii corect romaneste inainte de a-ti da cu parerea despre jocul actorilor. “Ana “joaca foarte bine. Toti joaca bine. Fiecare are rolul sau si joaca conform trasaturilor de caracter ale personajului( nu sunt sigura ca esti capabila sa intelegi toate astea)

    Reply
  • 3 octombrie 2013 at 10:45
    Permalink

    Bai deci ana aia ma enerveaza cine dreacu a bagato acolo sa o scoata ca e o proasta , enrevanta debinelea si crata aia joaca bine..
    Mai bn bagati pe alt cineva in locul ei ca nu joaca bine…Se confrunta ea cu toate problemele casei nu se confrunta nicu dar ea…Si tudor ce a vazut ma la ana ca mai frumoasa era mirela… Tudorica taica impacate cu mirela ca va sta bine inpreuna…Si cam atat…
    Si sa bagati pe alt cineva in locul Anei ca strica dreacu tot filmul…

    Reply

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro