Profil de luptător în cuşcă: Sebastian Costache – privire aspră, corp puternic, suflet blând, fire cuminte (foto)

Magazin Orient

Sebastian Costache este unul dintre acei oameni de lângă noi care reuşesc să facă o diferenţă şi ne arată că valoarea este dublată de simplitate şi modestie. Este din Târgovişte, are 34 de ani, lucrează de aproximativ 16 ani ca laminator la combinatul Mechel şi practică sport de la vârsta de 12 ani. Este dublu campion naţional la Sei Budokai, campion naţional la BJJ Grapling şi deţine mai multe medalii şi trofee la competiţiile de arte marţiale. Cel mai recent este trofeul obţinut la gala naţională MMA care a avut loc la Târgovişte, pe 5 octombrie. „Am început cu judo. Am practicat aproximativ 8 ani, apoi am trecut la box, iar pe la 28 de ani mi-am dat seama că am nevoie de mai mult. Mă interesa să găsesc o artă marţială completă, care să acopere toate nivelele de luptă, atât în picioare, cât şi la sol”, povesteşte Sebastian. Astfel l-a cunoscut pe instructorul Viorel Staicu şi de şase ani practică stilul Sei Budokai, la Ager Club Târgovişte. „M-a întrebat ce caut, ce vreau să fac şi i-am răspuns că vreau să fac arte marţiale pentru concurs. Mi-a plăcut întotdeauna să fiu în competiţie. Mulţi care au trecut de vârsta de 20 şi ceva de ani renunţă, consideră că e târziu. Eu am avut o viaţă ordonată şi am avut întotdeauna grijă de corpul meu, ceea ce mi-a dat posibilitate să fac performanţă”, spune târgovişteanul.

„Pe ultimul adversar mai mult psihologic l-am învins”

Satisfacţiile pe plan sportiv nu au întârziat să apară. „În competiţii de Sei Budokai am intrat după un an de antrenemante. Primul cconcurs mi s-a părut destul de dificil. Am obţinut locul 3, medalie de bronz. În următorul an, am ieşit campion naţional”, îşi aminteşte luptătorul. Ultima competiţie, gala MMA de la Târgovişte, i s-a părut de asemenea grea, deşi a mai luptat în cuşca anul acesta, în Ungaria, unde a învins un adversar de categorie superioară. „Consider că cea mai dificilă parte a fost muncă psihologică. Am primit un mesaj de la sempai în care mi-a scris „Fii gata să lupţi cu orice adversar”, întrucât în Ungaria nu am avut adversar de categoria mea – 85 kg. El avea 105 kg. Acum am fost de categorii apropiate. Am avut totuşi emoţii. A fost greu până am avut primul contact cu adversarul. Apoi totul a venit din reflexul pe care mi l-am dezvoltat repetând la antrenamente anumite tehnici”, îşi aminteşte Seba. „Venise foarte decis spre mine şi l-am lovit la nas, nici eu nu ştiu cum. Mi-am dat seama că l-a afectat lovitura şi că nu mai are vlagă. Trebuie să fii atent să sesizezi amănuntele astea. În sală nu-ţi dai seama, doar acolo, în situaţia limită. În sală ai grijă să nu-l învineţeşti pe colegul tău, dar acolo trebuie să câştigi. Pe ultimul adversar mai mult psihologic l-am învins. Ţineam braţul sus, dar nu loveam. Şi el se gândea: de unde vine, îmi dă directă sau croşeu? Mintea lui juca, ştiu exact ce gândea. Am primit şi eu lovituri, ştiam ce simte. S-a apărat foarte bine. Când am găsit un spaţiu liber, i-am făcut o tehnică cervicală şi a cedat”, povesteşte calculat, la fel cum luptă, munceşte şi trăieşte. Cupa câştigată în urma meciului are o valoare sentimentală. „Reprezintă suma eforturilor pe care le-am făcut de-a lungul anilor. E ca o răsplată pentru mine”.

Prima accidentare serioasă i-a adus cea mai importantă lecţie

„La primul concurs de Sei Budokai, nu eram format pentru luptă ca acum. Vroiam să distrug adversarul şi m-am accidentat – mi-am dizlocat umărul. Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să fiu aşa. Eu sunt credincios şi mi-am dat seama că nu cu duşmănie câştig luptele, ci cu mult calm. Trebuie să lovesc, dar folosesc tehnici articulare, prin care fac adversarul să cedeze fără să-l accidentez. El abandonează şi pleacă acasă sănătos”, este în mare strategia lui Sebastian Costache. „Sunt creştin, până la urmă. Este poate o contradicţie. Dar din câte am studiat şi citit şi în Biblie, Dumnezeu ne înţelege şi pe noi, luptătorii. Acest sport este o pasiune şi nu îl practic din răutate. Mă rog înainte de meci pentru integritatea fizică atât a mea, cât şi a partenerului meu. Am învăţat de la antrenorul meu. Nu mă rog să câştig, mă rog să ieşim sănătoşi atât eu, dar şi oponentul meu. Cine s-a pregătit mai bine va cîştiga”, ne dezvăluie sportivul.

„Sunt mulţumit că am un loc de muncă şi că îmi pot plăti datoriile, ca orice om obişnuit”

La serviciu a evitat mult timp să vorbească despre pasiunea sa. „Colegii mei n-au ştiut, pentru că m-am ferit. Mă gândeam că şefii o să fie reticenţi în a mă învoi pentru competiţii, unde există riscul să imi rup mâinile şi să nu mai pot munci apoi. Acum ştiu şi sunt mândri”, spune Seba. Practică meseria de laminator de la 18 ani. „Din arte marţiale nu se poate trăi. Sunt mulţumit că am un loc de muncă şi că îmi pot plăti datoriile, ca orice om obişnuit. Sportul rămâne un hobby”, spune aproape resemnat luptătorul de 34 de ani.

Familia sa nu este întru totul de acord cu acest hobby al lui. „Familiei îi este teamă pentru mine. Mama a fost în genunchi când m-am luptat. De multe ori mi-a zis să renunţ. Dar fiecare alege modul lui de viaţă”, crede târgovişteanul. Fire retrasă şi liniştită, timpul liber îl petrece cel mai mult singur. „Îmi place să fac drumeţii. Acasă, ascult muzică clasică. Mă relaxează. Îmi place să merg la teatru. Mai ies şi cu prietenii. Am câţiva prieteni cu care am activităţi comune şi mai ieşin la câte o discuţie”, mărturiseşte Sebastian Costache. Cât despre viitor, un lucru e sigur: sportul şi rugăciunea vor face întotdeauna parte din viaţa lui.

Citeşte şi:

Constantin Rădoi, un gladiator modern (video)

Sempai Viorel Staicu formează luptători de elită pentru ring şi pentru viaţa de zi cu zi (foto)

 

Valeriana Comedie




Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro