În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”
Tălmăciri
1.
PAUL CLAUDEL
COPILĂREŞTI
MELCUL
I
Melcul, doar un pic mai rău
Să mi-l mustri, şi mă tem
Că reintră-n propriul său
Filosoficesc sistem.
II
Unu,-nfuriat pe una,
Blestema: „Amor bandit!”
Melcul: „Mie mi-i totuna,
Zice, că-s hermafrodit!”
III
Într-al melcului castel
Rămas gol, – oglinda mică
Îţi arată ce-i în el
Numai dacă eşti furnică.
[1931]
2.
RAINER MARIA RILKE
REGELE LEPROS
Pe frunte-i fu şi mai vădită lepra
ce,-apoi, şi sub coroană-i s-a ivit;
întreg regatu-i se-afunda-n funebra
sluţenie anevoie de privit,
pe când curtenii se holbau la cazna
celui părând, legat în groase funii,
c-aşteaptă biciul… N-o luau, însă, razna,
de rău vorbindu-şi regele, niciunii. –
De neatins părea că-i e coroana
prin chiar acest nou privilegiu: rana.
3.
BERTOLT BRECHT
CÂNTECUL FETEI DE STRADĂ
[O parafrază]
Eu, domnii mei, de pe la şaişpe ani
Mă aflu-n slujba dragostei pe bani
Şi-am învăţat, din om în om,
Pe propria-mi piele,
Mai bune şi mai rele: ăsta-i jocul,
Dar am uitat şi multe dintre ele.
(La urma-urmei, sunt şi eu un om).
Noroc că totul curge ca o apă:
Şi dragostea şi-amarul au trecut.
Unde ţi-e lacrima de-aseară, din pleoapă?
Unde-i zăpada anului trecut?
Ştiu, pe măsură ce trec anii dulci
Ţi-e tot mai la-ndemână să te culci
Cu unul şi cu altul; dar,
În ani şi ani,
Şi harul cărnii seacă, dacă-l drămui
În fiecare zi, pe gologani.
(La urma-urmei, seacă orice har.)
Noroc că totul curge ca o apă:
Şi dragostea şi-amarul au trecut.
Unde ţi-e lacrima de-aseară, din pleoapă?
Unde-i zăpada anului trecut?
Altminteri, nu-i uşor să converteşti
Plăcerea-n mărunţiş, nici chiar când eşti,
Expertă-n treaba asta, —
Şi-ţi ia ani
S-o faci… Iar între timp, îmbătrâneşti.
(La urma-urmei, n-o să fii tot proasta
Care erai la şaisprezece ani.)
Noroc că totul curge ca o apă:
Şi dragostea şi-amarul au trecut.
Unde ţi-e lacrima de-aseară, din pleoapă?
Unde-i zăpada anului trecut?
Poezii mai de demult…
1.
ŞAPTE VARIAŢIUNI PE-O TEMĂ FLU
„Să comparăm fraza aceasta cu un fluture, un
fluture cap-de-mort…”
(Radu Petrescu, Ocheanul întors)
- I) Ori poate stai să-ţi vină-n palmă
de tot niznai şi superflu
în seara cu atât mai calmă
de sus: un fluture un flu
cu arabescuri şi cu franjuri
(cum mărcile pe margini au)
să-ţi ningă faţa cu oranjuri
ori cu nestinse varuri sau
să-ţi pună pleoapă peste pleoapă
un lunambul un cap-de-mort
să bea din lacrima ta apă
o dată şi să cadă mort. - II) E preadestul să aibi în palmă
atât: un fluture un fulg
spre-a se porni o mult prea calmă
ninsoare caldă peste vulg
într-un foburg ivit din somnul
vr’unui fidel vr’unui adept
uimindu-se (şi ei) că Domnul
e-un domn pe-a cărui dreaptă drept
a stat şi neted (ca un timbru
poştal) un fluture un flu
(o còliţă un cap-de-zimbru)
de tot niznai şi superflu
III) Un superfluture: acela
mi te va fi-mbarcat şi dus
drept lest: funingini din nacela-i
vremelnică lăsând de sus
că prăfuit ca ’n urma unei
călătorii şi astăzi mai
stau eu sub monoftalmu’ Lunii
(’n bătaia cărei’ mă chemai
la ora-n voal de fludă fluă
s-o agrăim încet: „Phos mu!”
în cu atât mai dulcifluă
fosta-ne limbă: eu şi tu).
- IV) Neştersele de praf balcoane
şi-ntreg oraşul nostru au
tăcut când printre vagi baloane
aliniate(-n) serii (sau
îs nori?) cu umbra-i ca de Argo
(pe fund) a fost să treacă – şi
(cum se ştergea la zări) anarho-
nubilul aer se-nroşi
’nspre partea dinspre ieri a zilei:
bătu o ploaie cu noroi
uscat iar din cutia milei
ţâşniră moliile roi. - V) Ci goangele de picioroange-l
târşeau prin pulbere pre cel
neprivegheat de niciun angel
plâns de niciun învăţăcel
biet ochiul cărui’ (dintre pleoape
nu dintre laturi de triunghi!)
ne-nrâurea-ntr-un fel de ape
sălcii (ca lacrima de trunchi
de lemn lovit) au neînstare
doar noi eram: de a vedea
mai mult. Încât (în adăstare)
le scriu (acestea) pentru Ea: - VI) „O palmă-ntinde (univalvă):
de tot niznai şi superflu
pre ea (întocmai ca pe-o malvă)
să stea un fluture un flu
ci lasă-l să-ţi întârzie soră
la linia vieţii ce-i divulgi
’nainte de-a veni o oră
când trebuie să mi te culci
pe (rece) pajiştea de după
chindii la umbra unui mult
mai mare fluture…”
VII) Sub lupă
sub geam: când înşine (de mult)
vom fi dormind somn alb de pupă
de fluture ’n zaimf (ca ’n rochii
cu trenă flenduroşii peşti
din mult mai calde mări) cu ochii
numai vedenii arăpeşti
(din care altele de-a valma
decurg): un caleidoscop
mi-i ochiul – precât umplu-mi palma
naive roiuri fără scop
(din care altele ’n de-o valmă
nasc): un lepidopteroscop
mi-i ochiul – cât mi-afluă-n palmă
naive roiuri fără scop
(din care…)