TABLETA DE VINERI – Cornel MĂRCULESCU – Singurul aviator dâmbovițean care a zburat în primul război mondial – Ion (Iancu) Dumitrescu

S-a născut la 30 aprilie 1888 în comuna Corbu, județul Dâmbovița, și a urmat o școală de subofițeri de infanterie, fiind repartizat ulterior la Regimentul 22 Infanterie nr. III Dâmbovița. De remarcat este faptul că, Ion Dumitrescu este primul plutonier din armata română care a primit aprobarea să urmeze Școala Militară de Pilotaj de la Cotroceni, în baza Legii de organizare a aeronauticii militare din aprilie 1913.

În mai 1916, plutonierul major av. Ion Dumitrescu deținea funcția de pilot în Escadrila Cetății București, comandată de căpitanul av. Eugen Adamovici, unitate subordonată Grupului 3 escadrile, comandat de căpitanul av. Constantin Fotescu. Cert este că la intrarea României în războiul pentru reîntregirea națională în august 1916, Ion Dumitrescu era repartizat ca pilot de front la Escadrila „Budești”, comandată de locotenentul Vasile Alexăndreanu. Prima mențiune privind îndeplinirea unei misiuni de luptă a lui Ion Dumitrescu este  din 21 august/3 septembrie 1916, când Ion Dumitrescu a efectuat o recunoaștere aeriană în zona Turtucaia – Silistra, pentru Divizia 9 Infanterie și Regimentul 78 Infanterie. Odată cu retragerea trupelor române în dimineața zilei de 24 august/6 septembrie 1916, totuși, la ora 7.40 deasupra câmpului de luptă au apărut patru avioane românești, unul dintre acestea fiind pilotat de către Ion Dumitrescu, care a reușit să lanseze un mesaj trupelor de infanterie, trasându-le pe hartă drumul cel mai scurt pentru retragere. Aviatorul dâmbovițean a efectuat și alte misiuni de recunoaștere, cum au fost cele din 28 august/10 septembrie 1916, când, aflat la bordul avionului Henri Farman tip 20 a survolat nordul Bulgariei, iar la 3/16 septembrie 1916 a decolat de pe aerodromul din Medgidia urmând un traseu de recunoaștere pe traseul Călărași-Turtucaia-Bazardgik-Rusciuk-Razgrad-Șiștov-Vardin.

O altă misiune de recunoaștere a fost efectuată pe traseul Turnu Măgurele-Alexandria-Rusciuk, în baza notei din 18 septembrie/1 octombrie 1916 solicitată de către Marele Cartier General român către Comandamentul Corpului de Aviație, astfel încât, până la sfârșitul lunii noiembrie, Ion Dumitrescu a reușit să zboare 40 de ore și 35 de minute.

După ocupația germană și retragerea instituțiilor române în Moldova, Escadrila de recunoaștere româno-franceză din care făcea parte și plutonierul major Ion Dumitrescu, comandantul escadrilei fiind căpitanul av. Panait Cholet, s-a retras la Galați și ulterior la Tecuci. De acum, aviatorul dâmbovițean a efectuat misiuni foarte dificile, cum a fost cea din 10/23 decembrie 1916, când alături de sublocotenentul observator francez Ballet, a fost atacat de două avioane germane, pe când survola la 1800 m înălțime localitatea Traian (Brăila). În zilele următoare, Ion Dumitrescu în echipaj cu locotenentul francez Meyer a survolat sectorul dintre râul Buzău și Dunăre. O altă misiune de recunoaștere a fost efectuată de Ion Dumitrescu la 14/27 decembrie 1916, în tandem cu ofițerul francez Houlon, în zona Făurei-Giurgeni-Isaccea-Babadag-Tulcea, lansând două bombe asupra trupelor staționate în apropiere de Tulcea.

La începutul lunii ianuarie 1917, Ion Dumitrescu a fost avansat la gradul de ajutor de sublocotenent și făcea parte din Escadrila de recunoaștere și bombardament ușor F 5 comandată de căpitanul de marină av. Ing. Radu Irimescu. După o recunoaștere la – 20 de grade Celsius pe itinerariul Galați-Isaccea-Măcin-Tulcea-Galați în ziua de 25 decembrie 1916/5 ianuarie 1917, echipajul format dintre Ion Dumitrescu și locotenentul francez Meyer a făcut față atacurilor inamice până la sfârșitul lunii ianuarie 1917. Începând cu luna martie 1917, Ion Dumitrescu a primit în dotare avionul F 40 nr. 3197, și a survolat împreună cu sublocotenentul observator Ioanid Ralea Ioan în ziua de 1/14 martie 1917, portul Brăilei fiind însoțit de un avion de vânătoare Nieuport 11 pilotat de plutonierul t.r. (termen redus) Marin Popescu. Pe parcursul lunii marie 1917, echipajul format din Ion Dumitrescu și Ioanid Ralea a survolat sectorul Nămoloasa-Măxineni-Latinul-Voinești, și împreună cu sublocotenentul observator Ștefan Popovici a bombardat portul Brăilei, secondat de alte echipaje româno-franceze.

O lună mai târziu, echipajul Dumitrescu-Ralea a fotografiat liniile inamice din sectorul Chioveanul și Voinești, râul Buzău și satul Balta lui Cană. În acest timp, un Aviatik german de vânătoare a atacat echipajul condus de Ion Dumitrescu, iar Ioanid Ralea a reușit să contracareze printr-un atac susținut cu mitraliera Hotchkiss de 8 mm.

La 20 martie/3 mai 1917 echipajul format dintre Ion Dumitrescu și Ioanid Ralea, împreună cu locotenentul av. Vasile Craiu din Escadrila nr. 10 care pilota un Nieuport, trebuiau să asigure protecția echipajului alcătuit din sublocotenentul francez August Minier și sublocotenentul observator Ștefan Popovici, pentru misiunea fotografică din sectorul Nazarul-Romanul. După lungi tatonări, echipajul Dumitrescu-Ralea a reușit să determine Albatros-ul să părăsească lupta, astfel încât, la 14/27mai 1917, la ora 7.50 au primit permisiunea să fotografieze prima tranșee germană aflată între satele Balta lui Cană și Gulianca și calea ferată Gulianca-Ciorăști. O nouă misiune a echipajului Dumitrescu-Ralea, a fost cea din 16/29 mai 1917 când a trebuit să fotografieze pozițiile inamice aflate între satele Voinești și Balta Măxineni., protecția fiind asigurată de către echipajul format din sergentul pilot Nae Iliescu și locotenentul de marină observator Aurelian Păunescu.

O nouă misiune a primit sublocotenentul Ion Dumitrescu la 5/18 iunie 1917, când, alături de locotenentul de marină observator Aurelian Păunescu a primit însărcinarea de a dirija tragerile Bateriei nr. 4 Ruse asupra unor obiective inamice. Pentru activitatea deosebită în sprijinul trupelor rusești din Corpul 47 Armată, dâmbovițeanul Ion Dumitrescu a fost citat prin O.Z. nr. 260/25 iulie 1917 și decorat cu medalia „Sf. Gheorghe”, clasa a III-a… „pentru cele 200 de ore de zbor deasupra inamicului și luptele aeriene pe care nu le-a întrerupt nici atunci când observatorul a isprăvit toate cartușele și din care a ieșit cu aparatul lovit de gloanțe”. Ulterior, Ion Dumitrescu a fost avansat la gradul de sublocotenent, și a îndeplinit până în luna august 1917, misiuni de reglare a tirului bateriilor grele românești de 120 mm. Din nefericire, ca orice alt soldat, fiind epuizat, rănit în luptă și lovit de tifosul exantematic, Ion Dumitrescu a fost internat într-un spital din Iași, rușind miraculous să revină pe front la 1 0ctombrie 1917, când a primit în dotare avionul F 40 nr. 2876, cu ajutorul căruia a executat misiuni de luptă până la armistițiul din octombrie 1918.

De remarcat este faptul că Ion Dumitrescu a luptat în aprilie 1918 în Basarabia împotriva trupelor bolșevice, făcând echipaj cu locotenentul av. Dumitru Bădulescu, survolând localitățile Razdelnaia-Tiraspol-Bender. A continuat să îndeplinească misiuni în Basarabia pentru apărarea granițelor României Mari, până în luna mai 1919.

Pentru meritele deosebite și faptele sale de arme din primul război mondial, Ion Dumitrescu a fost decorat cu următoarele ordine și medalii:

– Crucea „Sf. Gheorghe”, clasa a III-a, O.Z. nr. 260 al Corpului 47 Armată rus;

– „Bărbăție și credință”, cu spade, clasa a I-a, Î.D.R. nr. 16/2 ianuarie 1918;

– „Bărbăție și credință”, cu spade, clasa a I-a, Î.D.R. nr. 203/7 februarie 1918;

– „Virtutea Aeronautică”, cu spade în gradul de ofițer, Î.D.R. nr. 3326/20 septembrie 1930.


Valeriana heidelbergcement
Iohanis

Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro