TABLETA DE VINERI – Cornel MĂRCULESCU – Cimitirul catolic din Târgoviște

La începutul secolului al XIX-lea, comunitatea catolică era foarte bine reprezentată în orașul Târgoviște, dar și în alte localități ale județului: Dragomirești, unde lucrau foarte mulți muncitori de rit catolic în diverse fabrici, iar după războiul de independență de la 1877-1878, cetățeni catolici se regăsesc și în localitățile Pietroșița (aici, activau foarte mulți pietrari italieni), Pucioasa, Șotânga, Mărgineni, Doicești și la Pulberăria Statului de la Lăculețe, acolo unde, însuși directorul fabricii D. Arend, era catolic. Toate elementele catolice existente aparțineau din punct de vedere politic de consulatul austriac, care avea la Târgoviște un așa numit „staroste”.

Pentru toți cei de confesiune catolică, la început, cimitirul catolic vechi din Târgoviște se afla în jurul bisericii ce are hramul Sf. Francisc de Assisi, astfel încât, fiecare cult, catolic și protestant, aveau cimitirul propriu, acesta fiind astfel dispus încât să nu existe conflicte interconfesionale la efectuarea serviciului divin la înmormântări. Însă, așa cum reiese din corespondența Sfintei arhiepiscopii catolice din București, se pare că totuși, la Târgoviște au existat astfel de conflicte între catolici și protestanți. Un exemplu elocvent, este cazul din 1868, când preotul paroh de la Târgoviște, Salvator Bevilacqua, aducea la cunoștință Ordinariatul din București, faptul că în cimitirul catolic a fost înmormântat un copil protestant. Același lucru se întâmpla și în 1876, când preotul paroh Dionisie Bossanyi, înștiința Ordinariatul de faptul că în cimitirul catolic din jurul bisericii catolice, a fost înmormântat un protestant convertit. La scurt timp după părăsirea parohiei catolice de la Târgoviște de către ultimii preoți franciscani, Isidor Vorgich și Grigorie Papp, în anul 1883 a sosit la Târgoviște un alt preot paroh din ordinul pasionist, Vitus Bianconi (în 1868 sosise Salvator Bevilacqua, preotul ce s-a confruntat cu problema protestanților, care solicitau ca și cei care decedau din cultul lor să fie îngropați în cimitirul Bărăției, care era dispus în jurul bisericii catolice).

La scurt timp, au fost interzise toate înmormântările în interiorul orașelor, astfel încât, pentru a se pune capăt și conflictului confesional, s-a ajuns la soluția de a se deschide un cimitir nou care să respecte conduita și legile sanitare impuse. După lungi verificări, terenul a fost găsit pe șoseaua Târgoviște-Găești, locul respectiv având o suprafață de 2 pogoane și jumătate, costul terenului fiind de 320 lei, la valoarea anului 1886. Ulterior, tot în același an, din această suprafață a trebuit să se acorde și comunității luteranilor o suprafață de jumătate de pogon, noul cimitir fiind împrejmuit cu scânduri și era prevăzut cu o casă pentru gropar. În anul 1897, era ales un comitet parohial, având statutele aprobate de Arhiepiscopie, din care făceau parte domnii Bajol, Wesseli, De Anna, dr. Samuel Graeff, Zeiman, M.Tamaș și Padar, iar din partea protestanților Gaspar Denes și Mihail Abraham, comitet care avea ca sarcină administrația cimitirului catolic, acesta aprobând în unanimitate fondurile necesare delimitării și împrejmuirii cimitirului.

Un moment de cumpănă pentru comunitatea catolică din Târgoviște, l-a reprezentat decesul preotului Vitus Bianconi, la 29 ianuarie 1904, acesta fiind înhumat inițial în cimitirul catolic, în prezența întregii comunități, serviciul divin fiind oficiat de către preotul August Kuczka, inspector școlar și vicar general. Ulterior, la 4 octombrie 1931, în fața prefectului de la Seminarul Arhiepiscopiei, preotul paroh Cisar, au fost reînhumate și depuse rămășițele preotului Vitus Bianconi în biserica Bărăției. Vitus Bianconi s-a născut în Italia, la Norma în 1829, și a păstorit la Târgoviște între anii 1883-1904, acolo unde, neobositul pasionist a stăruit și și-a adus contribuția la construirea lăcașului de cult catolic. În perioada anilor 1905-1911, comunitatea catolică nu a mai avut niciun preot stabil, la Târgoviște sosind pentru diferite activități religioase, preoți din București, însă la intervale de cel mult două vizite pe lună. Începând din 1911 și până la intrarea României în primul război mondial în august 1916, parohia catolică din Târgoviște a fost administrată de Anton Durcovici (născut în 1888 la Bad Deutsch Altenburg, Austria – decedat în 1951 la Sighet, România). Odată cu participarea și implicarea României în războiul mondial, Anton Durcovici a fost internat obligat ca străin, astfel încât, pe parcursul ocupației germane și până în noiembrie 1918, enoriașii catolici din parohia Târgoviște au fost păstoriți de un preot militar german.

După terminarea primului război mondial, la conducerea comunității catolice din Târgoviște a fost numit începând cu anul 1923 domnul Giuseppe Listuzzi, în timpul căruia au fost realizate mici reparații la cimitirul catolic și casa groparului. Acesta, s-a născut la Maniago, în provincia Udine, în anul 1872 și a ajuns în România încă de tânăr, la început în București, unde a învățat meseria de tocilar de la un conațional, Fantini, iar ulterior s-a stabilit la Târgoviște, unde și-a deschis un atelier de tocilărie pe strada comercială a orașului. În 1899 s-a căsătorit cu Giuseppina Poloni (născută la Pitești în 1878 și decedată la Târgoviște în 1947), cu care a avut patru copii: Felicia (1900), Eralio (1904), Fiorina (1908) și Natalina (1913). La intrarea României în primului război mondial, de teama atrocităților la care se dedau ocupanții germani, familia Listuzzi a luat drumul pribegiei către Italia, pe un traseu care a durat peste 100 de zile: Târgoviște, București, Iași, Kiev, Petrograd, Norvegia, Franța, Italia!!! Giuseppe Listuzzi și-a continuat cariera la întoarcerea în cetatea de sub turnul Chindiei, unde a și decedat în 1937, fiind înmormântat în Cimitirul Catolic din Târgoviște.

De altfel, constructorii italieni s-au remarcat în orașul Târgoviște prin edificarea majorității imobilelor existente și astăzi, dintre care amintim aici pe cei din familiile Zanissi, Fugalli, Zamollo, Mandolini, Magnani, Facco. De asemenea, o contribuție însemnată au avut și Enzo Canella (a condus lucrările de construcție de la Casa d’Italia), B. Giulini (cel care a întocmit proiectul canalizării orașului Târgoviște), Cabro Giovani, Signorini Rico și Francesco Fornig (au condus lucrările la construirea noului local al poliției), Baltasar Vignossa Giovanni și Giovanni Batista Del’Basso (artizanii localului primăriei orașului), Mario Pascoli (care a luat în antrepriză Școala de băieți nr. 2), Paul Furlani (realizatorul schiței bulevardului castanilor și a planului casei directorului Școlii mixte din Suseni), Eralio Zinelli (a ridicat turnul de pază al pompierilor din strada Justiției și este constructorul a mai multor case din oraș, printre care și casa fiicei sale, Aurora Zinelli, situată pe bulevardul Carol I), Ricardo Facco (a executat scările interioare de la Casa Dobrică, Liceul Constantin Carabella și la sediul actualei Procuraturi), Virgilio Peternelli.

Mormântul dr. Samuel Graeff, aflat în curtea Bisericii Catolice.

Ebalio Listuzzi

Giuseppe Listuzzi

Meșteri, arhitecți, ingineri și proiectanți deopotrivă, alături de aceștia au existat și și-au adus o contribuție majoră la edificarea orașului Târgoviște, renumiții Francesco Venchiarutti (1869-1934), Ermenegildo Zaccarelli, căsătorit cu Felicia Listuzzi, Romano de Simon (1900-1981), atât de cunoscut și apreciat în oraș și nu numai pentru realizările sale, însă, de departe, cel mai prolific arhitect de origine italiană, este Ion Magrini, căruia i se datorează un număr de 110 case și imobile din orașul Târgoviște! Mare parte dintre acești iluștri arhitecți și creatori ai orașului, își dorm somnul de veci în Cimitirul catolic din Târgoviște, care din nefericire, încă se află într-o stare deplorabilă, datorită comercianților din zonă, deși în ultima perioadă s-a reușit securizarea accesului în cimitir.

Familia celebrului arhitect Romano de Simon

Familia Berton

Familia Facco

Familia Mandolini

 

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro