ortooxacell kiss2022.gif Flax

TABLETA DE MARȚI – Daniel TACHE – Despre manele, ipocrizie și alți demoni…

Nu fac parte din categoria celor cărora le apar bube pe corp atunci când se întâmplă să asculte o manea, mai ales dacă sună bine. Problema apare când trebuie să o ascult și pe a doua, pentru că adesea îmi este peste putință să sesizez elementele care o diferențiază de prima. Asta este însă o altă poveste. Din acest motiv, mi-a fost greu să înțeleg reacția celor care s-au arătat revoltați de faptul că, pe scena Galei Gopo din acest an, a fost invitată o trupă care a interpretat, din câte am înțeles, o singură manea. Bine, surprins am fost și de faptul că rolul de purtători de cuvânt ai celor revoltați și l-au asumat Aurelian Temișan și Mihai Mărgineanu.

Totuși, dacă pe Aurelian Temișan, cel care – din punctul meu de vedere – deși nu a întâlnit încă un compozitor pe măsura vocii sale, s-a încăpățânat să rămână fidel stilului care l-a consacrat, pot să-l înțeleg într-o oarecare măsură, pe Mihai Mărgineanu nu prea reușesc. Îmi veți spune poate că muzica interpretată de Mărgineanu este stilizată, că intenția este ironică, parodică sau satirică și că toate acestea, împreună cu multe altele, sunt elemente ce deosebesc un act artistic autentic de o manifestare kitsch. Așa o fi, nu zic nu. Dar, ca și în cazul rolului interpretat în Las Fierbinți, serial ce se dorește, potrivit dictonului ridendo castigat mores, unul cu funcție educativă, mă pot întreba câți dintre ascultătorii/telespectatorii lui Mihai Mărgineanu sesizează asemenea intenții. Dacă fie și numai zece dintre ei nu sesizează aceste intenții, în ceea ce-i privește, scopul nu este atins. Atunci, strict din perspectiva acestui tip de receptare, în ce mai constă diferența dintre artă și kitsch? Iată că lucrurile sunt mai complicate decât par…

În realitate, îmbrăcat într-un maiou care ar fi trebuit să fie o referință, în registru parodic, desigur, la cel făcut celebru de Freddie Mercury, solistul trupei Kana Jambe a interpretat, cam chinuit pentru gustul meu, un fragment din Bohemian Rhapsody  și o manea, în contextul în care filmul premiat pentru debut spune povestea unui antropolog de patruzeci de ani care se mută în Ferentari pentru a-și desfășura activitatea de cercetare necesară susținerii unei teze de doctorat pe tema manelelor. Dincolo de judecata de gust, invitarea trupei îmi pare cu totul justificată. În cel mai rău caz, analogia dintre Bohemian Rhapsody, filmul ce tocmai a primit patru premii Oscar, și Soldații. Poveste din Ferentari putea fi privită dacă nu ca amuzantă, așa cum s-a dorit, atunci ca năstrușnică și atât.

Însă dezbaterea pe marginea așa-zisului scandal a devenit repede una ideologizată. Mediul cultural românesc a găsit un nou pretext pentru a-și reconfirma polarizarea: dreapta versus stânga, conservatori versus progresiști. O întrebare veche de peste un secol și jumătate a stat din nou pe buzele tuturor: arta se adresează mai ales elitelor sau trebuie să se adreseze maselor? De fapt, întrebarea ar putea fi reformulată astfel: emoția artistică este o formă superioară a spiritului, rezervată doar unora, sau o trăire a omului generic? La întrebarea astfel reformulată, răspunsul mi se pare evident! A, că Bohemian Rhapsody, piesa celor de la Queen, dă naștere unor reacții afective din registrul trăirilor (să le numim așa) înalte, în vreme ce o manea dă naștere unor reacții afective din registrul trăirilor joase, primare, este o cu totul altă discuție. Însă capacitate de a experimenta emoție artistică avem cu toții, indiferent de registrul care ne este familiar.

În plus, așa cum îi răspundeam unui prieten pe Facebook, organizatorii galei, aducând un crâmpei din ficțiunea filmică în realitate, au formulat implicit și o altă întrebare, aceasta însă, veche de când lumea: câți dintre noi, apreciind sau nu un personaj, am fi dispuși să-i trăim viața? Din punctul unora de vedere, arta și viața cotidiană n-ar trebui să aibă prea multe în comun. Problema este că un asemenea punct de vedere condamnă arta, în fine, arta așa cum încă o definim astăzi, la dispariție. Pentru a supraviețui, arta nu trebuie neapărat să coboare în stradă. Este suficient să aducă strada la ea…

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media