În urmă cu (din păcate…) foarte mulți ani, profesorul meu de Etică, de la Facultatea de Filosofie, din București, domnul Nicolae Bellu își începea cursul din anul trei cu celebrele dileme morale ale lui Jean Piaget. Am citit de curând în Dilema veche că tot așa face astăzi, cu studenții săi, și cunoscutul sociolog Vintilă Mihăilescu. Trebuie să vă povestesc că i-am pus și eu, în ultimii vreo douăzeci de ani, pe elevii mei să comenteze în orele de Filosofie una dintre dilemele morale ale lui Piaget.
Este istoria unui tată cu doi copii, cărora le-a interzis să intre în biroul lui, atunci când el nu era acasă. Într-o zi, însă, unul dintre copii a intrat în cameră și a vărsat călimara cu cerneală pe birou. A făcut o pată mică și colorată. Peste un timp, fratele lui a intrat și el în cameră și a vrut să îi facă o surpriză tatălui său, adică să pună ordine în birou. Dar, din greșeală, a vărsat și el călimara și a făcut o pată mult mai mare de cerneală. Ce credeți, i-am întrebat și eu pe elevii mei, cei doi copii sunt la fel de vinovați?
În acești mai bine de douăzeci de ani, am obținut și eu, ca și profesorul Mihăilescu, o mulțime de răspunsuri: amândoi copiii sunt la fel de vinovați sau al doilea e mai puțin vinovat, pentru că a avut gânduri bune etc.
Vă asigur însă, că în ultimii cinci ani mi s-a răspuns cel mai des că niciunul nu e vinovat. Nu-i așa? Păi unde sunt drepturile copilului? Ce tată poate să fie atât de rigid și dictatorial cu bieții lui copii? Am învățat că nu mai este cazul să trag eu vreo concluzie, îi salut cu duioșie pe tinerii mei liceeni și plec apăsat de dileme morale spre cancelaria întunecată. Și vă salut și pe dumneavoastră, cei care mă citiți în fiecare luni dimineața…
Facebook
WhatsApp
TikTok
