ortooxacell kiss2022.gif Flax

TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Competitivitate versus unicitate

   Societatea modernă promovează, încă de la cele mai fragede vârste, competitivitatea ca atitudinea cea mai potrivită de urmat pentru a ajunge la o viață împlinită, această abordare fiind aproape o normă subînțeleasă în societățile de tip capitalist. Din păcate, ajungem să considerăm acest lucru ca fiind implicit și, tocmai de aceea, nu ne mai gândim la alternative sau la consecințe.

   Când vorbim despre competitivitate, nu e nevoie să ne gândim la atmosfera unei corporații, unde fiecare încearcă să urce cât mai sus pe scara ierarhică, să-i depășească pe ceilalți sau să se depășească pe sine, ci este suficient să ne uităm mai aproape de noi, la viața noastră de zi cu zi, la relațiile dintre noi și ceilalți, la dinamica dintr-o sală de clasă pentru a vedea unde își are rădăcinile acest tip de comportament. Încă de mici, copiii sunt comparați unii cu alții de către adulți în ceea ce privește diferite atribute, cum ar fi preocuparea pentru învățătură sau cumințenia, iar unii dintre ei sunt dați exemplu. Exista aproape întotdeauna un coleg, un frate, un vecin sau un tovarăș de joacă înspre ale cărui trăsături ni se recomanda să tindem sau, în alte situații, am fost noi înșine etalon pentru ceilalți. Indiferent de poziția în care am fost plasați, abordarea aceasta creează așteptări adesea nesănătoase și competiții inutile în încercarea de a atinge sau de a păstra un standard, lucrurile nefiind ușoare nici măcar pentru cel care este dat exemplu, el fiind într-o continuă luptă cu sine pentru autodepășire, pentru a rămâne așa cum a fost văzut până atunci, cel puțin la nivelul pe care l-a atins anterior.

   Una dintre marile greșeli ale sistemului de învățământ, printre alte neajunsuri pe care le cunoaștem cu toții, este încercarea de a uniformiza elevii și de a-i face pe toți să încapă în același fel de cutii, în ciuda faptului că ei sunt fundamental diferiți. S-a fixat mentalitatea conform căreia este de așteptat ca toți să fie buni la matematică și limba română, eventual domenii științifice precum chimia, fizica, informatica, alte materii trecând pe un plan secund, iar preocupări precum cele sportive sau vocaționale fiind considerate mai degrabă minore. Din păcate, în interiorul acestui sistem, măsura valorii se face în funcție de cât de bine reușește elevul să se muleze pe forma și mărimea cutiei, nu în funcție de ceea ce are el special, de ceea ce îl face să se diferențieze de ceilalți. Nu de puține ori, a fi altfel este un lucru privit chiar cu suspiciune, puțini fiind profesorii care își îndeamnă elevii să fie curioși, să dezvolte o gândire critică, să pună la îndoială unele informații sau chiar să se răzvrătească. Un astfel de conformism promovat la nivel de canon nu poate decât să dăuneze atunci când individul este pus față în față cu viața reală, acolo unde este necesar un alt set de abilități față de cele țintite în școală, unde societatea are nevoie de oameni pricepuți în domenii diverse, unele practice și necesare pentru buna existență cotidiană a tuturor. Avem nevoie de profesori, avem nevoie de IT-iști, dar avem la fel de mare nevoie de brutari, de frizeri, de piloți, de artiști care să ne însenineze viețile.

   Dacă avem dorința să dezvoltăm cu orice preț competitivitatea în sinea noastră, dacă ne propunem să îl depășim pe X sau pe Y sau dacă ne lăsăm influențați să cădem în capcana comparațiilor, nu facem altceva decât să ajungem să uităm de noi înșine și de ceea ce ne face pe noi speciali și valoroși. Riscăm să alergăm după himere și să ne purtăm viața pe un drum care nu ne reprezintă, acumulând frustrări și uneori neîmpliniri adânci deoarece nu facem ceea ce ne place, ne aduce mulțumire și la care ne pricepem. Prinși în mrejele unei abordări competitive, riscăm să ajungem să luptăm pentru scopuri care, până la urmă, nu sunt ale noastre, ci ale altora. Pentru unii dintre noi poate fi mai împlinitoare o viață liniștită, în tihnă, decât o viață în care totul e un target, o viață în care ne măsurăm unii pe alții în funcție de hainele pe care le îmbrăcăm, de mașina pe care o conducem sau de vacanțele în care mergem. Pentru unii dintre oameni măsura celorlalți sunt cuvintele pe care și le aleg, ideile care le guvernează viața, schimbarea pe care o pot aduce în lume, faptul că nu se grăbesc să fie doar o altă oaie din turmă. Cum ar fi fost istoria gândirii umane, a filosofiei, a științei, a artei, a culturii în general dacă toți ar fi făcut același lucru și dacă nu i-ar fi pus la îndoială pe cei dinaintea lor, dacă nu ar fi avut curajul unei răzvrătiri sau al unei alte căi?

   Personal, mă aflu în categoria celor care și-au schimbat opțiunea profesională în mod radical, în ciuda prejudecăților celor din jur. Datorită faptului că aveam înclinații și abilități în domeniul real, încununate de peste 100 de diplome obținute la concursuri și olimpiade, dar și de rezultate maxime în majoritatea anilor de studiu, mulându-mă în mod ideal pe cerințele sistemului, majoritatea mă vedeau ca alegând un drum mai pragmatic, care să-mi aducă, așa cum a spus o fostă doamnă profesoară, „prestanță și câștiguri materiale”. Decizia de a studia Artele Plastice am luat-o în clasa a 11-a, spre uimirea multora, mai ales că eram eleva unui liceu teoretic de elită, nu al unuia vocațional. Parcursul universitar mi-a adus împliniri sufletești și mi-a confirmat că am ajuns acolo unde trebuia să fiu, printre oameni cu preocupări similare, într-un loc unde tocmai particularitățile sunt cele încurajate și tiparele se cer a fi combătute.

   Dacă sistemul de învățământ ar încuraja descoperirea și dezvoltarea unicității care se află în fiecare dintre noi, cu siguranță că actul învățării ar fi privit cu alți ochi de către elevi și ar stârni un sentiment mai degrabă de curiozitate decât de constrângere. S-ar limita, astfel, numărul celor care privesc școala ca pe un parcurs obligatoriu, limitativ și plictisitor. Nu este o problemă de ieri, de astăzi, să ne amintim că Bacovia a spus: „Liceu, – cimitir/ Al tinereții mele”.

 

ERICA OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…

 

Distribuie:

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media