Încrezător este omul atunci când curgerea zilelor lui este liniștită, senină. Când vine timpul grelelor încercări așteaptă protecție, semn din cer și ajutor de la Cel ce a făcut cerul și pământul. Apare îndoiala, apoi incertitudinea și teama. Este greu să fii curajos dacă nu ai speranța unui sprijin neclintit. Tocmai această stare de fapt mă duce cu gândul la Psalmul 90. Speranța vine de la ajutorul de nezdruncinat al divinității: „Sprijinitorul meu ești și scăparea mea. Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”.
Credința în protecția divină este cea care schimbă teama în speranță: „Cu spatele te va umbri pe tine și sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui… Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază”.
Temerile omului au diferite origini, amplificate fiind de ceea ce nu cunoaște, ceea ce nu poate înțelege și controla, ceea ce reprezintă amenințări pentru viața sa: boala, agresiunile…
Protecția divină este prezentată de Psalmist astfel: „Nu vor veni către tine rele și bătaie nu se va apropia de locașul tău. Că îngerilor săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălța, ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău”.
Prin el însuși, omul nu poate lupta și acest lucru este explicit redat într-o cuprinzătoare rugăciune. „Pentru că recunosc că sunt neputincios de nu mă vei întări, orb de nu mă vei lumina, legat de nu mă vei dezlega, fricos de nu mă vei face îndrăzneț, rău de nu mă vei preface bun, pierdut de nu mă vei ierta, rob de nu mă vei răscumpăra cu bogata și dumnezeiasca Ta putere…”
Să înțeleagă fiecare ceea ce poate!
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…