PARADIGME DIN POST-IZOLARE – Robert MARIN – Cîteva idei pretențioase despre branding (II)

Distribuie:
  1. Cele mai vizibile branduri tranzacționează în semnele satisfacției, conducînd către o simulare a gratificării, către reducționismul comunicării de tip # hashtag sau a anxietății de tip FOMO (fear of missing out / frica de a „lipsi”). Brandurile marginale se doresc criptice, sintetice, accesibile doar unor sensibilități de nișă. Brandingul poate fi construcție artificială în scopul persuasiunii sau expresie naturală în căutarea identității. Brandingul poate fi direct, indirect  sau obscur, poate fi concis, epic sau nesfîrșit. Ce face ca toate aceste tipuri de expresie extrem de diferite să poate fi incluse într-o singură categorie? 

O primă caracteristică ce aparține tuturor brandurilor este capacitatea potențiala de „transfer”. Acest transfer ar trebui sa faciliteze în mintea consumatorului de brand substituirea unei ținte sau a unui obiect al scopului cu variante false dar cu păstrarea sentimentului de însemnătate și gratificare corespunzător scopului original . Un mod al sinelui de a se minți singur cu succes.

O a doua caracteristică generală a brandingului este definirea nu doar prin afirmația mesajului ci și prin diferențierea de toate celelalte mesaje. De aici: toleranța redusă a brandurilor la coexistență, spiritul competitiv exagerat și marcarea obsesivă a teritoriului ocupat. 

  1. Modul straniu în care se compune imaginea ansamblului lumii de astăzi este, cred, evident pentru oricine, și în contextul unei evidențe ce s-a furișat surprinzător întrebarea este: cum a început totul?  Cine sunt „profeții” ce au anticipat această alcătuire înainte ca noi să o construim orbește?

Cu penița muiată-n călimara nostalgiei, intelectualii conservatori se plîng de căile greșite ale lumii în care trăim, sunt declarate pierdute: adevărul, memoria istorică, spiritul național, caracterul binar al genului, credința într-o divinitate intervenționistă. Astfel de subiecte fac obiectul permanent de interes al celor convinși că înainte era mai bine, însă „astăzi” lucrurile sunt mult mai grave decît în trecut, „astăzi” substanța umanului este atacată pe noi planuri, social media, marea oglindă de distorsionare a realității, s-a adăugat unui front ce părea deja suprasaturat de televiziuni, trusturi de media și guverne.

Întinși peste ample planuri utopice, intelectualii progresiști, se luptă, de obicei prin vorbe, cu tiparele represive ale ierarhiilor contemporane. Cauze demne de militantism pro sau contra sunt: adevărul (evident altul decît cel al conservatorilor), inechitatea socială, privilegiile elitelor economice, schimbările climatice și alte cauze chiar mai abstracte. Și unii și ceilalți, în egală măsură neconsolați, construiesc speranțe radical diferite pentru rezolvarea situației.

În spațiul românesc astfel de preocupări au apărut relativ recent, am fost înfășurați în straturi groase de dezinteres, ce aparent, ne țineau izolați de lumea decadentă a societății de consum. Ne-am trezit însă, și acum căutăm precipitați niște răspunsuri. Nu mă pot abține de la a face sugestii nesolicitate și propun și eu spre analiză doi gînditori ce s-au luptat timpuriu cu acest fenomen.  Guy Debord – „The Society of the Spectacle” – 1967 și Jean Baudrillard de la „The System of Objects” – 1968, pînă la „Simulacra and Simulation” – 1981, știu că este de prost gust să pui titlurile în engleză a operei unor francezi, dar asta este filiera pe care au ajuns la mine. Cu mult înaintea apariției internetului, acești domni au atras atenția asupra fetișizării reprezentării realului, poate găsim ceva de învățat de la ei.   

  1. Guy Debord, prima idee din „Societatea spectacolului”: „ În societățile dominate de condiții moderne de producție, viața este prezentată ca o imensă acumulare de spectacole. Tot ce a fost direct trăit s-a retras într-o reprezentare.” Este un croșeu la o faimoasă declarație a lui Marx. Pentru că Debord era el însuși marxist, cred că distribuirea gratuită a cărții se suprapune spiritului revoluționar al autorului. O puteți descărca de aici: https://theanarchistlibrary.org/library/guy-debord-the-society-of-the-spectacle.pdf
  2. Jean Baudrillard clasifică valoarea obiectelor după cum urmează:
  3. Valoarea funcțională. Se referă la valoarea instrumentală, de scop practic a obiectelor. Exemple: capacitatea unei drujbe de a tăia în masă lemnoasă, capacitatea unui panou avizier de a ține pe poziție o bucată de hîrtie ce conține un mesaj.
  4. Valoarea de schimb. Surprinde valoarea economică a unui bun, înglobează valoarea materiilor prime, a resurselor consumate în producția lui, a muncii și a cheltuielilor indirecte. Exemple: o carte poate avea o valoare egala cu zece caiete cu pagini goale, un autovehicul de calitate poate valora cît o sută de salarii minime pe economie.
  5. Valoarea simbolică. Este o valoare care este atribuită de un subiect în relație cu alt subiect, cum ar fi între cineva care dăruie și cineva care primește, sau între un călător și un loc special pe care l-a vizitat. Exemple: o vereghetă care simbolizează declarația publică de formare a unei familii, o cană inscripționată de la o cafenea dintr-un oraș îndepărtat ce marchează o amintire din acel context.
  6. Valoarea de semn. Reprezintă valoarea unui obiect într-un „sistem al obiectelor”(sunt necesare cîteva lămuriri legate de acest sistem, sper să revin pe acest subiect). Exemple: un anume ceas, fără să prezinte un avantaj funcțional suplimentar, poate fi mai valors decît un alt ceas doar prin prestigiul pe care cel dintîi și-l revendică în categoria ceasurilor, între două seturi de verighete, ce au aceeași valoare simbolică, setul mai sofisticat poate semnifica o valoare crescută, disproporționat de mare în comparație cu diferența de valoare de schimb, prin trimiterea la un status social mai ridicat, la un gust mai rafinat, la o educație superioară. 

Dacă progresele tehnologice au generat un teritoriu previzibil, plafonat, pentru primele două tipuri de valori, Baudrillard susține importanța valorii indirecte a ultimelor două categorii. Deși par înrudite, diferența lor este esențială pentru forma societății contemporane. Valoarea simbolică face apel la sentimentalismul individului în relație cu o țintă reală, ea este reductibilă la memoria și imaginația subiectului însuși. Valoarea de semn, de departe cea mai importantă în lumea de azi, este complet divorțată de real, este performantă doar în relație cu alte semne într-o ierarhie inflaționistă ce a înlocuit realul. „Nu mai avem de-a face cu imitația, cu duplicarea, nici chiar cu parodia. Avem de-a face cu înlocuirea realului de către semnele realului”. 

 

ROBERT  MARIN este absolvent de Arhitectură și de… Carabellă târgovișteană.

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro