Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de luni, nr. 3704
17-1-2022

LUMEA FĂRĂ MASCĂ – Constantin CIUCĂ – Decembrie…

Cu întârziere… Există răni sofisticate de care nu ai habar, pe care le ai și le porți pe tine ani și ani de zile, fără să le vezi și fără să le simți. Ești perfect sănătos. Răni cu întârziere. Cineva ți le produce azi, iar tu vei agoniza peste ani.

1 DECEMBRIE – neamul tău

Ca să afli din ce popor ești și din ce neam, du-te într-o zi la cimitirul unde îți ai morții. Odată ajuns, lasă-te în genunchi la mormânt, pune-ți mâinile amândouă pe crucea de la capul lor și începe să strigi la ei, cât poți de tare, să învie la loc! Amenință-i că, dacă nu vin iar acasă, ai să mori și tu, de dorul lor! Prăvălește-te peste ei și cere-ți cât te ține gura iertare! Și urlă! Urlă tot timpul și bocește-i să se audă până în pământul unde dorm ei. Urlă la ei să vină înapoi cât mai repede, pentru că tu nu mai suporți să trăiești fără dragostea lor! Pe urmă, după ce ți-ai șters obrajii de lacrimi și ieși pe poarta cimitirului, oprește-te o clipă, uită-te înapoi înspre cruci și amintește-ți în ce limbă ai spus toate astea. Aceea este limba neamului tău!

NUMEROLOGIE CFR

Merg cu vreo trei veri în urmă la Casa internațională de bilete din Gara de Nord și cer la ghișeu un bilet pentru Bulgaria. Amabilă, doamna cu care vorbesc printr-un decupaj al ferestrei mai mic chiar decât vizetele celulelor de pușcărie, îmi strecoară biletele prin deschizătură și îmi urează drum bun. Mă uit la bilete și, pentru că nu înțeleg mare lucru din ce scrie pe ele, o întreb în ce vagon și la ce număr am locul.

– Vagonul 435, locul 22, zice ea! La fereastră!

Și zâmbește. Oh, doamne, m-am gândit, cuprins de neliniște. Dacă un vagon are aproximativ 20 de metri, până la vagonul 435 aveam de făcut 8,7 km. Asta însemna că trebuia să iau mai întâi o cursă locală sau un autobuz până la vagon și abia pe urmă să mă urc în tren.

– Așa de multe vagoane are trenul acesta? o întreb descurajat.

Ea, auzind așa un fraier ca mine, râde de se prăpădește pe scaunul ei dincolo de deschizătură. Aștept cuminte până își revine. Când s-a mai liniștit, zice:

– Nu, domnu, stați liniștit, are un singur vagon! Dar așa e numărul!

M-am liniștit. Merg la linia 3 și mă urc în vagonul 435 de Bulgaria. Singurul. Trenul pornește, dar mie nu îmi dă pace un gând aritmetic pe care nu îl pot nicicum opri: dacă vagonul 1 are numărul 435, atunci vagonul 2 ce număr ar fi avut?

CE ESTE BĂRBATUL ÎN CASĂ – educativă

În afară de o vecină unguroaică, ale cărei prăjituri mi-au parfumat copilăria cu vanilie și migdale, alte două vecine au intervenit educativ, de-a lungul timpului, în cunoștințele mele despre lume. Una dintre ele a fost o lipoveancă mică și roșcată, care prin faptul că a murit cu sticla de spirt în buzunar, chiar când se aștepta cel mai puțin, m-a făcut să înțeleg că spirtul nu se bea. Au găsit-o intactă, șezând țeapănă pe canapea ca și cum încă se uita la televizorul rămas deschis pe un canal de călătorii. A doua a fost doamna Marcu, bolnavă de diabet, care stătea deasupra și care venea pe la noi să îl reclame pe bărbatul cu care dormea și cu care avea un copil. Adică soțul.

– Doamna Ciucă, i se miorlăia ea mamei în timp ce își punea nervoasă pastila de zaharină în cafea, am să-i strâng într-o zi catrafusele și să se ducă dracului unde-o vrea și să mă lase-n pace că mi-a mâncat zilele! M-aaa mâncaaat, știi ce-i aia?! M-aaam săturat! Să se ducă unde-o vedea cu ochii, să moară cu izmenele de gât prin boscheți! Că pe mine mama așa m-a învățat. Mi-a zis, fato, bărbatul în casă e musafir. Înțelegi? Musafir. Casa e a ta, drumul e al lui!

A murit și ea, săraca, cu glucometrul în buzunar și cu musafirul încă în casă. Iar musafirul s-a ocupat, plângând ca fraierul, de prosoape, de popi și de flamuri, de ștergare și de cozonaci. Iar cozonacii, uh, au fost yummi-yummmi, cu zahăr adevărat, am mâncat și eu, cu lapte! Parol! Și uite așa am învățat eu de mic că spirtul nu e bun de băut și că, dacă vrei să te faci musafir în viață, trebuie să-ți pui mai întâi verighetă.

OMUL PE CARE ÎL IUBESC

Iubesc omul care, fără să facă nimic deosebit altceva decât să îți întindă și să îți strângă mâna, te face să te simți în largul tău. Omul care are darul acesta extraordinar de a-şi deschide ființa simplu şi direct, de a te provoca să fii tu însuti de fiecare dată când ești în preajma lui și de a te face să simți că ești părtaș la secrete şi minunății pe care el, vorbind, urmează să ţi le arate. Și de fiecare dată când vorbește, indiferent de ceea ce spune, tu simți că el îţi face o promisiune de care știi sigur că se va ține. Și te simți bine în preajma lui, fără să știi de ce.

CONSTANTIN CIUCĂ este un foarte cunoscut poet, prozator și, desigur, fost profesor de „Carabella”… Puteți să citiți mai multe texte ale autorului pe www.kuppi.ro

Distribuie:

hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
getsbet Gopo

CITEȘTE ȘI

kiss2022-01.jpg
romserv.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Webhosting Armand Media