1.
crîșma era sătulă de mine
sticla de vin mai avea cinci minute
ospătarii plecaseră
spărgeam un pahar la nesfîrșit
și căutam o rimă a numelui tău
mă gîndesc mereu că mama nu m-a sunat niciodată
poate știa că o să o sun eu
am destupat încă o sticlă
i-am făcut cu ochiul
și i-am dat să mănînce
din amintirile mele mai vechi
despărțirile nu dor
nici cei de care
obișnuința doar
și nici aia
(nimica toată)
2.
adineauri am șters
tot ce erai
după ce te-am cunoscut
apoi
am întîlnit o fată
cu toate simptomele tale
și mi-am dat seama
că nu ștersesem nimic
(adineauri)
3.
și ultima țigare
pe arcuitul tău de pîntec
o să doară
iar sînii tăi din ciocolată
accidentînd matizuri amărui
vor muta mări
în mari bucătării
în care dimineața se topește
pe coapsele cele tîrzii
sărate umbre pernă ne vor fi
și aripile ți se vor topi
doar dacă-ai ști
doar dacă-ai ști
(cuvinte de departe)
4.
povestea-ncepe
mai devreme
cică era ziua lui dumnezeu
și mai rămăseseră niște stele
sau ceva dintr-un hău
și mai marii lui dumnezeu
au dat drumul la artificii
aiurea de tot
încît totul s-a preschimbat
într-un gogoloi
de filosofi și noroi
apoi a scînteiat din tabloul electric
al vremii
un singur cuvînt
(eu)
5.
aș putea să te aștept dimineața
pînă se luminează
și apoi să rămîi ascunsă într-o carte
pînă îți vine rîndul să faci ceai
sau să asculți cum se înserează
iar cînd întunericul e gata să cadă
să pleci
tu întotdeauna călătorești noaptea
asta mă face aproape fericit
am timp să te iubesc
în timpul absențelor tale
( e lipsă)