EDITORIALUL DE LUNI – Nicolae STAN – Note despre literatură (VI)

Diferența dintre cărți și bani este aceea că în primul caz nu cantitatea contează, în vreme ce în al doilea caz, da. Banii n-au calitate, n-au miros specific, le cântărim valoarea. În ultimul timp însă, virusul cantitativist a intrat și-n șirurile nesfârșite de cărți…

Sufletul rus dual și de ne-înțeles: Tolstoi, fugind din paradisul plictisului cotidian către infernul ne-obișnuitului, unde și moare… Dostoievski, încercând zadarnic să iasă din infernul personal marcat de lipsuri, măcar către o urmă de rai pământesc…

Cafea și literatură… Ați băut vreodată cafea cu mult zahar, cafea îndulcită? Mai este ea cafea, sau este un ceai deghizat? Un ceai îndulcit, desigur. Cafeaua adevărată este cel mult amăruie, dacă nu direct amară… Când ești dependent de gustul amărui-amar al cafelei, te-ai maturizat. Dar literatură îndulcită, sofisticat-îndulcită, gustați? Nu credeți că-n Romania se scrie prea mieros, prea zaharisit, în cele mai multe cazuri? Prea mult zahăr face diabet literar. Așa că: pentru o literatură amară-amăruie!

Energia din cuvinte, în literatură trebuie închisă etanş. Ea este o mină ascunsă, gata mereu să explodeze, dar neutralizată în fiece moment. Ea doar se anunţă şi astfel creează emoţie și suspans. Dacă sunt prea multe cuvinte, în raport cu un fapt sau cu o stare, iar fluenţa atinge virtuţile sofisticii (uneori asta se traduce prin spusa cutărui critic despre un autor: „ştie să scrie”…), atunci sunt prea multe supape prin care învârtoşarea cuvântului se scurge, i se scurge vâna narativă, iar în urmă-i rămâne, biruitoare, dogma, osificarea lipsită de emoție.

Cred că pericolul numărul unu al romanului, şi al artei în general, este patetismul. Să îngroşi, cînd doar o linie subţire e necesară, să explici în exces, când tensiunea vine din tăcere.

Vreau o scriere albă, fără emoţie mărturisită, ca şi cînd lumea ar fi privită de sus şi de departe…

Să scrii, firește, dacă-ți place. Însă, la un moment, e bine să te smulgi din inspirația ta atât de familiară. Dar să nu te smulgi de tot. Să iei un soi de pauză, în care mai scrii o pagină, una și ceva la o zi, la două zile. Așa, să ții legătura. Să nu te răcești. Totuși, în acea perioadă să te ridici deasupra textului, să-l privești de sus. Să te lămurești. Și-atunci se vor lega ițele, motivele, mai bine, poate și titlul final va veni de la sine. După care, fără grabă mare, să impui ritmul, să nu-l mai lași să te dirijeze.

Ce-ar însemna să fii „profesionist” industrial în artă, azi.

– să-ți transformi instinctul în voință: „voi scrie patru pagini pe zi, dimineața”.

– să-ți schimbi inspirația-n normă, în lege: „voi scrie despre teme la modă, progresiste, voi face personaje corecte politic, voi arăta că sunt bun cetățean.”

Ce pierzi, astfel, ca scriitor? Libertatea și singurătatea „amatorului”. Ce câștigi? Câștigi profitul, vei vinde ca un comersant ce ești. Vei face artă „capitalistă”, vorba noilor supervizori literari, artă în serie, carte după carte, câte trei pe an, ce, nu se poate? Haida, de, ca mărgelele pe ață, în grup, meșteșugari uniți, imbatabili.

 

Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…

 

 

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro