DIN CRONICI DE AZI – Silviu MILOIU – Fragmentarium

De acum trei ani…

 

Pe 5 iulie 2018, la Ministerul Afacerilor Externe al României, în prezența miniștrilor de externe ai Letoniei și României a avut loc lansarea lucrării „Istoria Letoniei”, prima monografie închinată istoriei acestei țări care vede lumina tiparului în limba română. Lucrarea este rodul colaborării de câțiva ani dintre istorici din Letonia și din România și a fost publicată sub egida Ministerului Afacerilor Externe al României, Consulatului Onorific al Letoniei la București și a Asociației Române pentru Studii Baltice și Nordice sub sigla Editurii Eikon (http://www.edituraeikon.ro/), căreia îi mulțumim și pe această cale pentru deosebitul profesionalism și seriozitate. Lucrarea, care este prefațată de șeful diplomației letone, domnul Edgars Rinkēvičs, abordează o paletă amplă de subiecte (viața politică, economia, cultura, societatea, mentalitatea și viața cotidiană, diplomația și relațiile internaționale etc.), într-o manieră atractivă și ținând cont de rezultatele celor mai noi cercetări istorice. Autorii le mulțumesc domnilor Maxim Hristiniuc și Costel Coroban pentru sprijinul dat în privința traducerii anumitor texte ale istoricilor letoni din limba sursă în limba română. De asemenea, mulțumirile noastre se adresează tuturor partenerilor și colaboratorilor care au făcut posibilă publicarea cărții și evenimentul de lansare de ieri de la Ministerul Afacerilor Externe.

Lucrarea este închinată Centenarului statului leton independent. Cei interesați vor putea achiziționa această carte de la Editura Eikon din București sau de la librăriile din întreaga țară.

 

 

De azi, ca și de ieri…

 

Slăbirea mecanismelor de prevenire și combatere a situațiilor de lipsă de etică în cercetare este contrară interesului public și trebuie să înceteze. Niciun politician, oricât de multe partide și loji ar fi schimbat, nu are dreptul să mimeze lupta împotriva împăunării cu titluri științifice de doctor obținute fraudulos. Studenții și doctoranzii noștri trebuie să știe că asemenea merite se obțin prin creativitate, muncă stăruitoare și seriozitate.

 

Biblioteca Digitală Dacoromanica

La 4 iulie 1876, a luat fiinţă „Societatea Crucea Roşie din România”, după ce guvernul român aderă la 18 noiembrie 1874 la „Convenţia de la Geneva” (22 august 1864), primul act internaţional, prin care se recunoştea că rănitul şi bolnavul nu mai erau beligeranţi şi că personalul spitalicesc era neutru.

La 15 iulie 1876, membrii fondatori ai Societăţii se întrunesc şi aleg primul consiliu general compus din următoarele personalităţi: Nicolae Kretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosetti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino şi Dr. Carol Davila. Primul preşedinte al Crucii Roşii Române a fost ales Principele Dimitrie Gr. Ghica. Statutele Societăţii au fost promulgate prin Înaltul Decret Domnesc nr. 1744 din 8 septembrie 1876 şi au fost modificate în anul 1914. Prin legea din 30 decembrie 1906, Societatea dobândeşte personalitate juridică.

„Crucea Roşie Română […] conştientă că un organism trăieşte numai atâta timp cât se dezvoltă, îşi întinde şi intensifică activitatea şi pentru a micşora, în limitele posibilităţilor, suferinţele omeneşti, pentru a mări sentimentul de solidaritate general şi pentru a fi gata la orice nevoie, din cadrul ocupaţiilor sale, să acţioneze cu material îndestulător şi cu un personal plin de un desăvârşit dor de bine.” (Radu Rosetti în „Crucea Roşie”, din Boabe de grâu : revistă de cultură, nr. 9, noiembrie 1930, p. 545, www.digibuc.ro)

 

Din Leonidas DONSKIS

 

Pentru că asistăm la o reînviere a teoriilor conspirației în mintea unor oameni care îmi creează impresia că s-au lăsat de-a dreptul aserviți mental de această grilă interpretativă, reamintesc un citat relevant: „Ab ovo (de la început) străin de simpatie și sensibilitate față de ființa umană, punctul de plecare al teoriei conspirației este presupunerea că toți suntem doar marionete, fără chip sau creier, în mâinile Marilor Anonimi sau ale Înțelepților Sionului, ale organizațiilor internaționale clandestine și omnipotente, sau ale legilor istoriei. Ca atare, suntem incapabili de reflecție morală; și nici nu ne putem asuma responsabilitatea propriilor noastre vieți și acțiuni. Teoria socială a conspirației dă de înțeles că ființa umană nu se poate niciodată maturiza. Suntem incapabili să alegem între bine și rău. Incapabili fiind de alegeri morale, nu vom putea niciodată înțelege esența vieții sociale, pusă în mișcare de cei mari și puternici, sau de legi sociale și biologice aflate dincolo de înțelegerea și controlul nostru. Orbirea pe care ne-o produc forțele răului este de neevitat – acesta este mesajul etic al acestei umbroase teorii a răului social.”

 

Silviu MILOIU este un reputat istoric, profesor universitar și, dincolo de toate, absolvent de „Carabellă” târgovișteană…